1812
Centrul Basarabiei
În urma războiului ruso-turc din 1812, când spaţiul dintre Prut şi Nistru este alipit la Imperiul Rus, centrul regiunii Basarabiei e stabilit la Chişinău. Paralel cu creşterea şi transformarea Chişinăului într-un târg, urbea începe să se profileze şi ca centru cultural-ecleziastic şi de învăţământ. Prima şcoală organizată şi susţinută de stat şi de Mitropolia Moldovei o aflăm activând la Chişinău în sec 18. Şcolile funcţionau pe lângă bisericile oraşului. [..]
1812 - Centrul Basarabiei
Timp de 40 de ani au avut loc mai multe evenimente, care au dus la dezmembrarea Principatului Moldova și alipirea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus. Prima etapă de anexare a teritoriului, a fost organizarea și înfăptuirea mai multor recensăminte fiscale ale populaţiei locale.
Între anii 1772 - 1774 au fost efectuate primele două recensăminte generale ale populației, în registre fiind trecute pentru prima dată localitățile Chișinău, Ghețîoani, Durlești, Buiucani. Materialele recensămintelor se păstrează în Arhiva Centrală de Stat a Actelor Vechi, fondul „Dosare moldoveneşti şi munteneşti”.
Actele oficiale au fost întocmite la dispoziţia comandantului armatei ruse, mareşalului P.A. Rumeanţev, care dorea să identifice resursele materiale şi umane pe care se putea baza Imperiul Rus în lupta cu Imperiul Otoman.
Iniţial, în timpul războiului ruso - turc din anii 1768-1774, Chişinăul devenise reşedinţă a administraţiei militare ţariste, regim menţinut şi în primii ani de după anexare.
Aici şi-a avut reşedinţa amiralul P.V.Ciceagov, comandantul militar al noii provincii, şi tot aici s-au stabilit primii guvernatori ai Basarabiei - Scarlat Sturdza, Harting, Bahmetiev şi Inzov, cu toţii având grade de generali în armata rusă. Acest fapt, explica decizia de a alege Chișinăul ca sediu principal al viitoarei gubernii, în locul orașului Tighina, care pretindea la statut de capitală. Din punct de vedere militar, Orașul Chișinău avea o poziţie strategică mai reușită.
În anul 1813, într-un raport al protoiereului Petre Kuniţki, primul rector al Seminarului teologic, au fost evidențiate avantajele noii capitale:
„Oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru reşedinţa ocîrmuirei regionale sau guberniale şi pe motivul că el se găseşte în mijlocul regiunii şi de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră pentru clădiri, iar pe de altă parte – stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer curat, din care cauză acest oraş este mai populat decît celelalte oraşe de aici. În el, ca şi în oraşele Bălţi şi Făleşti, se fac iarmaroace mari, unde engrosiştii cumpără cirezi mari de boi şi de cai şi o mulţime de piei şi lînă, şi le exportă cu mare folos în ţinuturile austriace şi nemţeşti…”