Pe acest loc cândva se afla o casă mai veche, care ajungea în stăpânirea căminarului Iordache Catargi (1797-1871), care a ridicat între anii 1853-1854 edificiul dat. Arhitectul clădirii se consideră a fi Henrik Filip Lonsky, de origine austriac. Fațadele au o arhitectură în spiritul eclectismului pe baza schemei compoziționale a clasicismului, cu folosirea formelor gotice, baroce și a celor orientale, ale așa-zisului stil „Empire turque”. În anii interbelici aici s-a aflat sediul unui obiectiv al Ministerului Apărării Naționale. Casa a suferit distrugeri esențiale în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, fiind refăcută în 1948 după câteva imagini vechi, care s-au mai păstrat. Conacul este compus din casa principală, un corp de casă, un corp de casă de locuit secundar, totul fiind înconjurat cu o incintă de piatră cu o poartă monumentală a intrării de onoare și cu o poartă de serviciu din partea străzii pietonale E.Doga.
La momentul actual aici se află sediul Direcției generale economie, comerț și turism a Consiliului municipal Chișinău.
*******************************
Una dintre cele mai culte femei din Basarabia a fost Olga Catargi (15.03.1850 – 4.09.1917), cunoscută în epocă ca moşiereasă şi o generoasă filantroapă.
A fost fiica Stolnicului Nicolae Catargi, care s-a căsătorit la 1874 cu Ion Catargi, vărul ei, absolvent al Colegiului Juridic din Petersburg, în anii 1881 – 1896. Acesta a fost un timp Mareşalul Nobilimii din Basarabia, din 1881 până în 1897.
În familia lor au fost educaţi doi fii: Mihail (24.VII.1878, Chişinău – 3.II.1958, București, Bellu), filozof şi diplomat şi Victor (22.XII.1882, Odesa – 22.X.1938, Chişinău, Cimitirul Râşcanu), ofiţer şi senator în Senatul României.
Deşi era mai mult o autodidactă Olga Catargi era o cercetătoare pasionată a istoriei naţionale, având la conacul său de la Cobâlnea, jud. Soroca (azi în r-nul Şoldăneşti) multe artefacte preţioase.
Casa ei din Chişinău (astăzi se află pe str. Columna, 106), i-a găzduit pe împăratul Alexandru II, marele duce Nikolai Nikolaevici, personalităţi ale vieţii politice şi culturale ale vieţii politice şi culturale din Principatele Române, printre care George Filipescu, mareşal al Curţii Regale, generalul George Catargi, Catinca Ghika (născută Balş), cărturarul Radu Rosetti, Gheorghe Ghibănescu, ş.a. Aflându-se la Bucureşti era de fiecare dată primită de prietena ei, Regina Elisabeta, care în literatură e cunoscută sub numele de Carmen Sylva. Istoricul Gheorghe Bezviconi care s-a ocupat de moştenirea culturală a acestei familii mărturiseşte că la conacul din satul Cobâlnea se afla una din cele mai frumoase biblioteci ale Basarabiei de altădată, precum şi o preţioasă arhivă familială, care a fost studiată de Gheorghe Ghibănescu şi parţial publicată în 1914 la Iaşi.
Olga Catargi a ctitorit câteva biserici, era epitrop de onoare al multor instituţii de învăţământ şi filantropice, a intervenit pentru introducerea învăţământului în limba română.
O mărturie în acest sens o găsim la scriitorul sorocean Dimitrie Iov: „Un mare moldovan era boerul Ion Catargi delà Cobâlnea (Soroca). Avea cel mai însemnat grad la curtea din Petersburg, era „sfătuitorul intim al ţarului», în afară c-a fost ales, în mai multe rânduri, mareşalul nobilimei basarabene. In palatul delà Cobâlnea să vorbia numai moldoveneşte. In odăi nenumerate avea rafturi cu cărţi rare, după valoarea de astăzi, întreceau suma de 12 milioane lei. Soţia lui Ion Catărgi Olga, era o mare naţionalistă şi o mare filantroapă. Purta corespondenţă cu Regina Elisabeta — poeta Carman Sylva — şi avea un portret al ei în ulei, în mărime naturală. Olga Catărgi păstra legături strânse cu vechiul Regat, căci o întâlnim la 1913 comunicând Academiei Române un hrisov de pe vremea lui Ştefan cel Mare, datat la Suceava la 2 Octombrie 1487.
Aflând Olgă Catărgi, acum 25 de ani, că-n satul Cotiujenii Mari se află un învăţător, Ilarion Calistru, care învaţă elevii să spună fabulele lui Donici şi se cânte româneşte „Tatăl Nostru” şi „Sfinte Dumnezeule”, a intervenit la primul Ministru Stolypin şi l-a mutat la Cobâlnea să-nveţe şi pe alţi copii moldoveneşte. Se vede de aici câtă dragoste avea pentru limba românească şi, mai ales, câtă putere avea la conducătorii ţării. Într-adevăr, vrednică urmaşă a boerilor din trecut. Faptele ei amintesc pe Constantin Vodă-Mavrocordat, care, primind de la Vel-Căpitanul de Soroca Iliaş o scrisoare în greceşte, i-a trimis răspunsul: „…pentru ce ni scrii greceşte să-ţi dăm noi logofăt să scrie româneşte? Sâ-ţi cauţi logofeţelul să-mi scrii româneşte. Să nu-mi mai scrii greceşte». („Boieri moldoveni de peste Prut”. In: Viaţa Basarabiei, 1932, nr.12).
Posteritatea i-a cinstit numele după Unirea din 27 martie 1918, căminul cultural de la Cobâlnea s-a numit Olga Catargi.
Şi tot ea figurează în romanul „În preajma revoluţiei” de Constantin Stere sub numele de Paulina Andreevna Cazara.
