Primele informaţii documentare cu privire la proprietatea imobiliară datează din 1863, când aparţinea secretarului de colegiu Aristotel Londis. În 1867, această proprietate a fost cumpărată de către soţia porucicului în rezervă Iulia Vichentievna Ianuşevski, care în 1869 a construit o casă cu subsol, autorul proiectului fiind arhitectul urban Alexandru Bernardazzi. La începutul lui 1870, casa a fost vândută Elenei St. Casso, devenită soţia lui Gheorghii Donici, consilier de stat, efectiv, care a rămas proprietara casei până în 1897. În 1901 proprietar era atestat Mihail Katakazi, deputat al Adunării deputaţilor nobilimii basarabеne, în 1916 – familia Anghel. În perioada interbelică clădirea a servit drept sediu al Băncii Naţionale. În anii ’80 ai secolului trecut clădirea a fost amplificată.

Cea mai interesantă istorie a acestei case s-a petrecut în 1878, pe atunci proprietară era Elena St. Casso. După încheierea războiului ruso-turc, în subsolul clădirii s-a aflat în captivitate Osman Pașa –  fostul comandant al Armatei Otomane, ce se predase iniţial la Plevna.