Palatul Național

În cartierul fostei Mitropolii,vei găsi o clădire monumentală din epoca sovietică - fosta sală de concerte „Octombrie”, iar acum Palatul Național „Nicolae Sulac”. Marea deschidere a sălii de concerte a avut loc în 1974 și a fost programată să coincidă cu aniversarea a 50 de ani de la fondarea RSS Moldovenească și crearea Partidului Comunist din Moldova. Din 1990, clădirea a fost denumită Palatul Național, care poartă astăzi numele celebrului cântăreț popular moldovenesc Nicolae Sulac. Clădirea cu trei etaje a fost proiectată de arhitectul Friedman. Fațada principală este orientată spre strada Pușkin și este vitrată pe toată lungimea complexului. Magnificul auditoriu găzduiește aproximativ 2.000 de spectatori. Palatul Național găzduiește în mod regulat numeroase concerte, evenimente, concursuri și festivaluri de muzică. Aici vă puteți bucura de spectacolul renumitului grup de dans „Joc” fondat în 1945 care reprezintă portretul și succesorul artei coregrafice moldovenești. Vizitând sala de concerte, vă puteți bucura, de asemenea, de spectacolele Orchestrei Naționale de Muzică Populară „Lăutarii”, Ansamblului de cîntece şi dansuri populare „Fluieraş”, a grupului popular „Noroc” și a altor grupuri muzicale celebre. Palatul Național „Nicolae Sulac” este un loc ideal unde puteți simți toată pasiunea culturii moldovenești pentru dans și muzică populară.

KM Zero și Poșta Moldovei

Pe bulevardul Ștefan cel Mare, vizavi de Primărie se află fosta Poștă Principală, acum biroul central al Poștei Moldovei. Clădirea a fost ridicată în primii ani după al Doilea Război Mondial și este realizată în stilul arhitecturii Staliniste. „Prototipul” clădirii a fost Oficiul Poștal Principal din Moscova. Înainte de cutremurul din 1977, intrarea principală a oficiului poștal a fost decorată cu un glob de sticlă. Dacă tot ai ajuns lângă edificiul central al Poștei, îți propun să găsești și Kilometrul Zero. Este pozitionat exact lângă scările de la intrare. Deseori este neobservat, însă sunt sigură că l-ai găsit. Acest monument geografic, istoric și cultural, în forma unei roze a vânturilor a fost instalat în noiembrie 2012. Executat din bronz şi granit, între razele lucrării sunt gravate punctele geografice cardinale şi distanţa până la principalele oraşe de pe continentul eurasiatic.

Catedrala Mitropolitană

Scuarul Catedralei este locul care găzduiește 3 edificii: Catedrala Mitropoliei Chișinău, Clopotnița și Arcul de Triumf. Îți propun să descoperim scuarul incepand de la Catedrala. Aceasta este situată pe aceeași linie cu Clopotnița și Arcul de Triumf. Catedrala a fost ridicată la inițiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1836. Arhitectul clădirii a avut o viziune complexă care a fost reflectată în stilul clasicismului rus, ceea ce conferă bisericii ortodoxe un stil european deosebit. Cele patru portice albe cu șase coloane, cupolă sferică mare și întunecată sunt deosebit de proeminente în clădire. În iunie 1941, clădirea catedralei a fost grav avariată de bombardamente. Restaurarea catedralei a început în septembrie al aceluiași an, dar a fost finalizată abia în 1953. Dar încercările și necazurile catedralei nu s-au încheiat aici. În noaptea de 22-23 decembrie 1962, din ordinul administrației de la Chișinău, clopotnița a fost aruncată în aer, iar slujbele bisericii au fost încetate și spațiile acesteia au fost transformate într-o sală de expoziții a Ministerului Culturii al RSSM. Abia în 1989 clădirea catedralei a fost returnată bisericii, iar lucrările de restaurare au fost finalizate la 27 august 1996. Chiar daca aceasta este situată chiar în centrul capitalei, vizitând-o, vei uita de agitația orașului, iar atmosfera din interior iti va crea o stare de pace.

Clopotnița

În centrul scuarului, doar la 40 de metri de Catedrală, o clopotniță din piatră albă se ridică grațios deasupra orașului. priveliște, fără de care este greu să-ți imaginezi Chișinăul modern, aceasta a fost construită în 1836 odată cu Catedrala. Aceasta este formată din 4 niveluri, ultimul gazduind o mică cupolă. În 1833, la inițiativa episcopului local, au fost comandate mai multe clopote. Cel mai mare dintre ele ar fi trebuit să fie plasat în clopotniță, dar ca urmare a unei erori, clopotul s-a dovedit a fi prea mare și nu s-a încadrat în spațiul rezervat. Datorită acestei erori, cel mai mare clopot a fost plasat în arcul de triumf construit în apropiere. Cu părere de rău, astăzi clopotnița originală nu o vei găsi în scuar, precum aceasta a fost aruncată în aer, iar în locul său a fost construită o fântână arteziană. Clopotnița a fost restaurată abia în 1997 conform schițelor originale. La noua clopotniță, doar nivelul superior diferă de cel original, care a devenit mai larg. Justiția istorică a fost restabilită, iar clopotul, după ce a părăsit arcul de triumf, s-a întors în locul planificat inițial.

Arcul de Triumf

Al treilea element al scuarului este Arcul de Triumf care se înalță cu 13 metri deasupra bulevardului. Arcul de Triumf mai este numit și Porțile Sfinte ale capitalei. Pe al doilea nivel din partea laterală a pieței există un ceas care anunță locuitorii orașului și face un sunet caracteristic în fiecare oră. Sfintele Porți au fost construite în 1840. Este curios că porțile își datorează aspectul unei erori în proiectarea clopotniței din vecinătate. Deci, în 1833, la inițiativa episcopului local, au fost comandate mai multe clopote pentru Catedrala și clopotnița în construcție. Cea mai mare dintre ele, cu o greutate de aproape 6 tone și jumătate, trebuia să fie așezată în clopotniță, dar ferestrele etajului superior erau prea înguste. Deci, a apărut un arc, care, după ce conținea clopotul principal, a primit numele oficial „Porți Sfinte”, deoarece mai târziu toate principalele ceremonii religioase au început la aceste porți. În vremurile ateiste sovietice, pentru a ascunde sensul religios, Sfintele Porți au fost redenumite în Arcul Victoriei. Acest nume este atât de înrădăcinat în rândul populației urbane încât de multe ori îl puteți auzi încă de pe buzele locuitorilor din Chișinău. Și astăzi, mergând sub arcadă, pe peretele său puteți vedea o placă memorială sovietică veche cu numele „Arcul Victoriei” și anul greșit de construcție - 1846. Dacă traversezi strada, în Piața Marii Adunări Naționale poți vedea trei repere religioase: Catedrala, clopotnița și Sfintele Porți aliniate într-o singură linie.

Guvernul Republicii Moldova

Doar la câțiva metri de Scuarul Catedralei, vei observa un edificiu cu 6 etaje amplasat între cartierele Str. A.Pușkin și str. Bănulescu-Bodoni – aceasta este casa Guvernului Republicii Moldova. Pe parcursul secolului al XIX-lea, Mitropolia a fost amplasată pe acest loc, reprezentând reședința Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. În scurt timp, în 1941, clădirea fusese grav avariată și nu a mai fost restaurată. În locul acesteia a apărut un parc și un cinematograf. În anii 60, atunci când centrulul Chișinăului a trecut printr-o reconstructie masivă, Casa Guvernului RSSM a fost construită pe teritoriul parcului. Clădirea enormă este o structură din beton armat fețuită cu plăci de piatră albă, executată în forme moderne de arhitectură, geamuri panoramice și în plan are forma literei П al alfabetul chirilic. În fața instituției poți observa o placă comemorativă de granit care este dedicată victimelor ocupației sovietice și ale regimului totalitar comunist din Chișinău care a fost instalată aici în 2010. Privind în retrospectivă, pe acest loc până în 1991, a fost amplasat monumentul lui Lenin. Nu putem trece cu vederea și scuarul enorm din fața clădirii Guvernului care este cunoscut cu numele de Piața Marii Adunări Naționale. Această piață, încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, era locul principal pentru parade și mitinguri. Piața și-a căpătat numele datorită evenimentului istoric care a avut loc la 27 august 1989, când sute de mii de cetățeni s-au adunat pe piață și au cerută declararea limbii Române ca limbă de stat, precum și trecerea la grafia latină. În prezent acest spațiu a devenit nu numai principalul loc unde sunt sărbătorite sărbătorile naționale și de oraș, ci și în care cetățenii moldoveni își exprimă protestul sau doleanțele față de autorități.

Fostul hotel ”Suisse”

La colțul Bulevardului Ștefan cel Mare și a străzii Mitropolit Bănulescu-Bodoni se află o clădire cu trei etaje, cu fațade simetrice și coloane albe. Acesta este fostul hotel „Suisse”. În anii 30 ai secolului al XIX-lea Ivan şi Annastasia Monastârsky au construit două case cu câte două etaje, amplasate alături, care au servit drept complex locativ, popular în perioada respectivă. În anii ’60, aceste clădiri au fost reconstruite și unificate în una pentru amplasarea în ea a Seminarului teologic. În 1874 a fost încheiat un contract de arendă cu Charl Sailladeni, cetăţean din Elveţia, care l-a reconstruit pentru hotelul "Suisse". Hotelul a reprezentat la acea vreme pentru Chișinău, ceea ce reprezintă acum hotelul „Ritz” pentru Londra şi „Hilton” pentru Bucureşti. Printre oaspeții hotelului putem regăsi nume faimoase, precum, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Având succes comercial și schimbând mai mulți proprietari, hotelul a supraviețuit până în anii 1940. Din păcate, în timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea a suferit atât de mult încât nu a mai fost supusă restaurării. Însă faimosul arhitect sovietic originar din Chișinău, Alexei Șciusev a considerat hotelul Suisse una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș, iar la inițiativa sa s-a decis construirea unei clădiri noi pe acest loc, care să recreeze aspectul originalului pierdut. Din 1950 până în prezent, o parte a primului etaj găzduiește biblioteca municipală acum numită după Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Teatrul Național de Operă și Balet

Teatrul Național de Operă și Balet Maria Bieșu este o instituţie de prim rang a culturii naţionale şi oglinda conştiinţei ei. Clădirea monumentală a fost construită în 1980 după proiectul arhitecților din Moscova, în stilul tipic al modernismului sovietic din acele vremuri. Intrarea principală din partea bulevardului este evidențiată de scările largi. Pe ambele părți ale intrării pe pereții de marmură poți observa basoreliefuri care înfățișează figurile muzelor. Teatrul este înconjurat de stâlpi dreptunghiulari care formează terase deschise de vară. Pe piața din fața teatrului au fost instalate două fântâni artizanale, care sunt amplasate simetric față de intrarea în clădire. Teatrul are o capacitate de 1.200 de locuri, iar aici sunt organizate concerte și festivaluri populare în rândul localnicilor. În 2012, teatrul a fost redenumit în onoarea uneia dintre cele mai renumite cântărețe de operă din Moldova, Maria Bieșu. Laureată a competițiilor internaționale și câștigătoare a titlului „Cea mai bună Cio-Cio-san a lumii”, Maria Biesu a cântat pe cele mai faimoase scene de operă din lume, iar repertoriul său a inclus roluri de soprană în clasicele operei mondiale. Cu talentul ei, Maria Bieșu a glorificat Moldova și și-a imortalizat numele pentru totdeauna.

Președinția Republicii Moldova

Acum ești în fața Președinției Republicii Moldova. Însă doar pentru o clipă, imaginează-ți în locul acesteia o biserică luterană, planul căreia este de tip sală, doar parter și o clopotniță care urcă deasupra copacilor din jurul tău. Timp de 122 de ani, începând cu 1838, biserica construită pe acest loc a funcționat, până când autoritățile comuniste a decis să o demoleze în anii 60. În scurt timp, în 1987 aici a fost construită Președinția. Fețuită cu plăci de piatră albă și acoperită parțial cu sticlă tonată. Nivelul soclului și scările de acces sunt din marmură roșie și neagră. Deasupra portalului central este amplasată stema Republicii Moldova și textul cu denumirea instituției: „Președinția Republicii Moldova”, ambele executate din bronz. Acesta este una dintre ultimele clădiri guvernamentale din perioada sovietică, creat inițial pentru a găzdui Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, care ulterior a fost pregătită amplasarea aparatului Președinției țării. Actual, interiorul clădirii arată ca un palat adevărat unde putem găsi sala ordinelor, sala de ședințe, unde apropo a fost semnată declaratia de independentă. altă încăpere, Biblioteca prezidențială a fost executată din lemn de stejar unde sunt păstrate câteva sute de cărți și cadourile protocolare, primite de-a lungul timpului de președinții țării. Cel mai valoros cadou protocolar al șefului statului este copia sabiei lui Ștefan cel Mare. În timpul protestelor din 7 aprilie 2009, clădirea Președinției Republicii Moldova a fost devastată de protestatari. Lucrările de reparație au început în 2009 însă au fost stopate. În 2018, edificiul restaurat a fost inaugurat. Seara, clădirea este iluminată în culorile drapelului moldovenesc, ieșind în evidență în peisajul Chișinăului noaptea.

Parlamentul Republicii Moldova

Ai ajuns în fața Parlamentul Republicii Moldova – o clădire enormă care atrage atenția fiecărui trecător. Parlamentul Moldovei este un organ reprezentativ ales pentru o perioadă de 4 ani. Acesta este format dintr-o singură cameră și este formată din 101 membri. Astăzi, edificiul găzduiește Parlamentul Republicii Moldova care a fost construit între anii 1976-1979, inițial fiind proiectat ca edificiu cu profil administrativ cu scopul de a găzdui Comitetul Central al Partidului Comunist. Un aspect curios despre istoria clădirii este că, după finisarea fundației, a fost luată decizia de a deplasa clădirea mai departe de stradă cu 34 de metri, această decizie dublând bugetul inițial de construcție. Un alt moment curios, în fața clădirii inițial se afla Monumentul lui Karl Marx și Friedrich Engels. Îți propun să descoperim aspectul clădirii împreună. Privește atent și vei observa că clădirea are forma unei "cărți deschise", cele două "aripi" ale ei fiind unite de partea centrală a clădirii în patru piloni care au aceeași înălțime ca și clădirea. Deasupra intrării centrale este amplasat textul cu denumirea instituției: "Parlamentului Republicii Moldova", cu litere turnate în metal. În interior, cabinetele de lucru sunt repartizate doar în partea clădirii ce dă spre Bulevardul Ștefan cel Mare, iar sala de ședințe a Parlamentului este situată în partea opusă bulevardului. Clădirea Parlamentului Republicii Moldova este considerată a fi un monument de importanță națională. Ca urmare a protestelor din 7 aprilie 2009, interiorul clădirii a fost grav avariat. Reparația a fost finalizată după 5 ani. Astăzi în incinta Parlamentului, paralel cu ședințele în plen, sunt organizate vizite ale cetățenilor în cadrul Ușilor deschise, vizite de informare și ghidare și vizite cu asistare în timpul ședințelor plenare. Dacă dorești să descoperi Parlamentul, nu ezita să vizitezi site-ul instituției și să te programezi.

Primăria Chișinău

Plimbându-te pe bulevardul Stefan Cel Mare și Sfânt, multe clădiri îți vor fura privirea și atenția. Primăria Municipiului Chișinău este una din ele. Ridicată în două niveluri, cu planul în formă de careu, ocupă colţul cartierului, mărginit lateral de strada Vlaicu Pârcălab. Faţadele de culoare galbenă sunt încununate cu frontoane triunghiulare, în care se află intrări în unităţile comerciale de la parter. Intrarea principală reprezinta un rezalit amplasat la colţul clădirii, încununat cu un ceas enorm. Arhitectura clădirii este în spirit eclectic în baza arhitecturii renaşterii italiene. Decoraţia plastică, bazată pe o combinaţie de forme medievale gotice şi renascentiste specifice Toscanei, o poți observa reprezentată prin ferestre circulare și bosaje masive la colţurile rezalitelor. La sfârşitul secolului al XIX-lea primarul oraşului, Carol Schmidt a înaintat iniţiativa construcţiei unui sediu nou pentru Duma orăşenească, pe locul ocupat de depoul de pompieri. Proiectarea a fost încredinţată arhitectului oraşului de atunci Mitrofan Elladi. În ajutorul său a fost invitat Alexandru Bernardazzi, placa comemorativă a căruia o poți observa pe zidul fațadei principale. Construcţia sediului Dumei a fost terminată în 1902. În timpul celui de al doilea război mondial, clădirea a fost deteriorată puternic, fiind reconstruită în anii postbelici după fotografiile edificiului, responsabil fiind arhitectul oraşului din acest timp Robert Kurtz. Astăzi clădirea găzduiește și un șir de unități comerciale situate pe latura bulevardului, inclusiv și Centrul de Informare Turistic din 2017, aici voluntarii îți vor oferi ajutorul necesar pentru o experiență extraordinară în Chișinău dar și în afara capitalei.

Biserica Sf. Pantelemon

La intersecția străzilor 31 august 1989 și Vlaicu Pârcălab, vei găsi fosta capelă a comunităţii greceşti care fusese apreciată în presa vremii drept una din cele mai valoroase creaţii artistice de acest gen în perioada Imperiul Rus. Aceasta evocă aspectul arhitectural exterior al unei biserici caracteristice pentru Grecia, patria istorică a comanditarilor chișinăuieni. Așadar, în 1891, biserica Sf. Panteleimon a fost construită pe cheltuiala fraților greci Ivan și Victor Sinadino, proiectată de Alexandru Bernardazzi. Haideți să admirăm această capodoperă împreună. Planul ei este în formă de cruce cu ramurile egale, realizat în stil neobizantin, decorat cu coloane decorative, vestibule colorate, vitralii. Suportul de piatră al gardului metalic este încoronat cu basoreliefuri în formă de capete de leu. Personalul bisericii, așa-numitul cler, a fost ales din etnici greci de către reprezentanții comunității grecești. Slujba divină se desfășura în limba greacă. Astăzi putem găsi Cripta familiei Sinadino în subsolul bisericii. Preoții greci au slujit în biserică până în 1940. Odată cu apariția puterii sovietice, mulți greci au emigrat. Iar în anii 1960, templul a fost închis. În clădire a fost deschisă o sală de degustare de vinuri. Mai târziu, aici a fost amenajat un depozit pentru rechizitele studioului Moldova Film. Abia în septembrie 1991, slujbele au fost reluate în biserică. Iar astăzi acestea se desfășoară în limba Română. Biserica Sf. Panteleimon este un monument arhitectural de importanță națională și reprezintă o insulă greacă situată în inima Chișinăului.

Sala cu Orgă

La un pas de clădirea primăriei, admirăm Sala cu Orgă care a fost construită la începutul secolului al XX-lea. O metamorfoză extraordinară de culori și personalități. Astăzi o recunoști după culoarea sa albă și verdele de pe coloane. La începutul secolului 20, Duma orăşenească a luat decizia de a construi sediul nou al Băncii municipale. Edificiul a fost realizat în stil eclectic cu forme neoclasice şi baroce construcția căruia a început în 1903 şi s-a finisat în 8 ani. Cu faţadele simetrice, intrarea principală este reprezentată printr-un portic cu coloanele îngemănate, ridicate pe postamente, cu dominarea a unei cupole sferice şi cu sculptura lui Hermes, zeul comerţului. Intrarea este străjuită de sculpturile a doi lei, compoziţie ce se repetă şi la faţada posterioară, la intrarea în subsol. Decoraţia plastică a clădirii este deosebit de bogată în statui şi reliefuri sculptate, în care domină simbolurile legate de comerţ şi finanţe. În 1973, după ce a fost construit un sediu nou pentru Banca municipală, aici s-a decis amplasarea unei săli de concerte de muzică clasică, un rol important în selecție a jucat acustica foarte bună a sălii. Între anii 1975–78 clădirea a fost reconstruită pentru sala cu orgă, fiind păstrate toate elementele iar sala de operaţii bancare fiind amenajată pentru 555 locuri. Despre trecutul bancar al sălii de concerte ne amintește doar sculpturile leilor care păzesc intrarea principală. După o plimbare în jurul clădirii, câte capuri de lei poti gasi? Acum, urcă scările și mergi să explorezi interiorul Sălii. Sunt sigură că îți va place