Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt

Te invit la o promenadă pe Bulevardul Ștefan cel Mare. Strada este principala arteră a orașului încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, perioada în care Chișinăul a început să se dezvolte rapid. Bulevardul are o lungime de aproximativ 4 km, străbate 17 cartiere și este gazda a mai multor instituții administrative și clădiri de importanță națională, precum: primăria, Ministerul Afacerilor Interne, teatrul național, Sala cu Orga, clădirea guvernului, parlamentului și a președenției. Reprezentand nu numai inima orașului, ci și oglinda acestuia, bulevardul a reflectat întotdeauna principalele schimbări istorice și politice din viața țării. Până în prezent, bulevardul a avut 6 nume, printre care: st. Millionnaia, st. Aleksandrovskaia, bulevardul Alexandru cel Bun, bulevardul Carol al II-lea, bulevardul Lenin, iar din 1991 până în prezent, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. Schimbarea epocilor s-a reflectat nu numai în nume, ci și în arhitectură. Mergând de-a lungul bulevardului, poti vedea case de la sfârșitul secolului 19 al erei țariste, clădiri în stil neoromânesc din perioada interbelică și clădiri monumentale sovietice.

Strada Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni

Multe străzi ale Chișinăului sunt redenumite în cinstea personalităților importante din istoria Moldovei. La fel este și această stradă. Gavriil, născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, a fost Mitropolit al Moldovei, Poltavei, Kievului iar ulterior al Basarabiei. Bănulescu Bodoni a fost născut în 1746 în Transilvania într-o familie de nobili ruinaţi, care ulterior s-a refugiat în Basarabia. Parcursul lui profesional este unul nemaipomonit, însă astăzi ne vom focaliza pe acțiunile lui în Basarabia. În 1813 printr-un ordin al ţarului, Bănulescu-Bodoni este numit în fruntea Arhiepiscopiei Basarabiei, cu reşedinţa la Chişinău, unde a înfiinţat şi un seminar teologic. A fost la cârma mitropoliei până la moartea sa, în 1821. Bănulescu-Bodoni a contribuit la perpetuarea ortodoxismului în regiune şi la promovarea literaturii bisericeşti în limba română. A deschis o tipografie şi a contribuit la buna desfăşurare a vieţii bisericeşti în Basarabia. A zidit câteva biserici la Chișinău și în alte localități din ţară și a restaurat Mănăstirea Căpriana, acolo unde a şi fost înmormântat. La insistențele sale, la începutul secolului al 19-lea Biblia a fost tipărită în limba română. Te invit la o promenadă de-a lungul străzii Bănulescu Bodoni, acordă atenție atracțiilor situate pe această stradă și alege-o pe cea care îți place cel mai mult.

Strada Maria Cebotari

Probabil deja ai observat că multe străzi din Chișinău poartă nume de personalități. Aș vrea să îți fac cunoștință cu Maria Cebotari, o personalitate notorică, considerată predecesoarea Mariei Callas și una din cele mai mari soprane din toate timpurile. Străzi din Dresda, Viena, Salzburg și Burgas îi poartă numele. Născută în 1910 la Chișinău, Studiază la școala de fete, după care urmează Conservatorul "Unirea” din Chișinău. În 1926, este descoperită de contele Alexander Virubov, director al Teatrului Artistic din Moscova. Fiind în căutarea unei persoane care să poată cânta şi în limba Rusă, contele rămâne fascinat de vocea şi frumuseţea Mariei Cebotari. Împreună cu teatrul rus, Maria dă reprezentaţii şi la Bucureşti, după care pleacă la Paris, să joace pe marile scene de acolo. În 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecții de canto. A debutat în 1931 în rolul lui Mimi din opera Boema de Giacomo Puccini la opera din Dresda. Aici a rămas ca solistă pînă în 1943; între timp dând reprezentații și pe scena Operei de Stat din Berlin. În scurt timp a devenit cunoscută în toată Europa, jucând în piese de Mozart, Ceaikovski și Verdi. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a Operei de Stat din Viena, unde a rămas pînă la moartea sa. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i se conferă cel mai înalt titlu onorific existent în Germania și Austria de atunci. - de Kammersängerin. A jucat în opt filme, filme turnate în Germania, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl. (disel)

Strada 31 August 1989

În centrul orașului, pe o stradă sau alta, într-un moment la sigur te vei intersecta cu strada 31 August 1989. Strada a fost construită în 1818 și a devenit una dintre primele străzi ale „Orașului Nou”. Inițial, strada a fost numită Kievskaya, pe care, în clădirile rezidențiale, s-a așezat nobilimea orașului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut clădiri noi: Seminarul teologic, primul gimnaziu pentru băieți, liceul pentru fete, Biserica Sf. Panteleimon. În perioada interbelică, numele stăzii a fost schimbat și aici au apărut noi instituții de învățământ și administrative. În 1944, odată cu apariția puterii sovietice, strada a fost readusă la numele său original și aici au apărut Biblioteca Republicană,Teatrul Licurici și Casa Presei. Probabil te-ai întrebat de ce strada se numește așa și oare ce evenimente au fost la baza redenumirii ei în cinstea ultimei zi de vară din anul 89? La 27 august 1989, sute de mii de locuitori ai țării s-au adunat în piața centrală a Chișinăului, cerând autorităților legiferarea principalelor două revendicări naționale – statutul de limbă de stat (oficială) pentru limba moldovenească (română) și trecerea scrisului de la cel rus la cel latin. Deja la 31 August 1989, Sovietul Suprem a adoptat Legislația lingvistică, oficializând Limba Română drept singura „limbă de stat”, în baza Alfabetului Latin, aceasta fiind prima și cea mai importantă cucerire istorică a Mișcării de Renaștere Națională din Basarabia postbelică! Ziua de 31 august este marcată în Republica Moldova ca zi a Limbii Române.