Gradina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt

Bine ai ajuns în Gradina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt, inima capitalei! Mulți locuitori mai numesc acest loc și Parcul Central. Fiind cel mai vechi parc orăşenesc care s-a păstrat, acesta a fost construit în 1818. Iniţial, pentru a nu admite pătrunderea a diferitor animale în grădina publică, parcul a fost îngrădit cu nuiele, iar apoi, la sfîrşitul anului 1860, a fost înconjurat cu un gard din fier turnat după proiectul lui Alexandru Bernardazzi în orașul Odessa din Ucraina. Pentru crearea unei atmosfere de relaxare și pace, conform unor documente țariste, în anii 20 ai sec. 19 pe acest teritoriu au fost plantați 4 mii de puieți forestieri, renovate pavilioane, instalate bănci și fântîni arteziene și pături de flori. În 1949, parcul a fost numit Alexandru Pușkin, în onoarea marelui poet rus care a locuit 3 ani în exil la Chișinău. Numele poetului, nu întâmplător este asociat de acest parc: se spune că lui Puşkin îi plăcea să se odihnească aici, probabil, în aşteptarea Muzelor. Parcul are 7 intrări. În diferite timpuri, aici au fost mai multe piscine cu havuzuri, monumente şi sculpturi, cafeneaua pentru copii "Guguţă", inclusiv și Tabla de onoare a oraşului. Potrivit datelor luate din " Enciclopedia Chişinăului", în 1984 în Parcul Puşkin, creşteau aproximativ 50 de specii de arbori, arbuşti, liane, inclusiv speciile rare. În prezent, au supravieţuit doar cîţiva copaci bătrîni, în vîrstă de aproximativ 200 ani.

Aleea Clasicilor

Plimbându-te în parcul central, vei observa că acesta este împărțit în două segmente de o alee care se întinde de la intrarea centrală, din partea Bulevardului Ștefan cel Mare prin întregul parc până la intrarea de pe strada 31 august 1989. În 1958, în parc a fost inaugurată Aleea clasicilor literaturii moldoveneşti. La început, aleea a fost formată din 12 busturi, constituind reprezentanţi de vază ai culturii moldoveneşti, al căror operă nu a fost salutată în perioada sovietică, precum şi sculpturile scriitorilor şi poeţilor români. Astăzi, aleea clasicilor este casa a 28 de monumente. Unul dintre primii de pe alee este bustul lui Dmitrii Cantemir. Istoriograf, scriitor, prieten și asociat al lui Petru cel Mare. Cantemir, fiind conducătorul Moldovei, a încercat să-și elibereze țara de jugul otoman, dar a eșuat, iar în următorii ani a trăit în Imperiul Rus, lăsând o amprentă vizibilă și în cultura rusă. Mai aproape de mijlocul aleii se află bustul lui Mihai Eminescu - unul dintre cei mai străluciți și mai iubiți poeți din literatura moldo-română. Astăzi, fiecare școlar din Moldova cunoaște pe de rost primele rânduri ale faimosului poem Luceafărul. Potrivit unei legende urbane, autorul bustului, Lazăr Dubinovschi, şi-ar fi sculptat chipul său pe partea din spate a bustului. La intrarea pe alee de pe str. 31 august, vei găsi bustul marelui poet național, Grigore Vieru. La sfârşitul anilor '80, poetul a făcut parte din Mişcarea de eliberare naţională, iar poeziile lui sunt cântate de cei mai buni artişti ai contemporaneităţii.

Statuia lui Ștefan cel Mare

Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt. Monumentul lui este situat la una dintre intrările din parcul central și a fost realizat în perioada 1925-28 de sculptorul Alexandru Plămădeală, iar istoria acestuia de la inaugurare până astăzi este interesantă și emoționantă. Monumentul a fost turnat la București cu o înălțime de aproximativ 5 metri, folosindu-se bronzul obtinut din topirea tunurilor turcești capturate după războiul ruso-turc din 1877-78. Astăzi se ridică pe un soclu de 6 metri. În anul 1923 sculptorului Alexandru Plamadeala i s-a propus sa elaboreze proiectul monumentului de pe un portret-miniatura datat cu anul 1475. Sculptorului i s-a propus sa aleaga singur terenul unde va fi instalat monumentul in Chisinau. Stefan cel Mare al lui Plamadeala a aparut in fata publicului in toata frumusetea sa în aprilie 1928 în locul care se află și în ziua de azi, însă monumental nu a fost mereu în locul ales original. Imediat după ocuparea Basarabiei de către sovietici, monumental a fost transferat în România pentru a fi salvat. În august 1942, statuia a fost readusa la Chisinau. Urmare insa a evolutiei razboiului, in anul 1944 monumentul a fost trimis din nou in România. Iar peste un an în urma unor demersuri monumentul a fost readus la Chisinau. Pe parcursul următoarelor 3 decenii, monumentul a adunat nori grei în jurul său – a devenit dușmanul numărul 1 pentru sovietici, a fost vandalizat, postamentul distrus și mutat în adâncul parcului. La sfârșitul anului 1989 monumentul lui Ștefan cel Mare a fost reîntors pe locul sau istoric fiindu-i restabilite și inscriptiile inițiale pe care astăzi le poți descoperi pe postament. Astăzi, imaginea feței domnitorului de pe monument este considerată o referință și este plasată pe fiecare bancnotă a monedei naționale.