Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt. Monumentul lui este situat la una dintre intrările din parcul central și a fost realizat în perioada 1925-28 de sculptorul Alexandru Plămădeală, iar istoria acestuia de la inaugurare până astăzi este interesantă și emoționantă. Monumentul a fost turnat la București cu o înălțime de aproximativ 5 metri, folosindu-se bronzul obtinut din topirea tunurilor turcești capturate după războiul ruso-turc din 1877-78. Astăzi se ridică pe un soclu de 6 metri. În anul 1923 sculptorului Alexandru Plamadeala i s-a propus sa elaboreze proiectul monumentului de pe un portret-miniatura datat cu anul 1475. Sculptorului i s-a propus sa aleaga singur terenul unde va fi instalat monumentul in Chisinau. Stefan cel Mare al lui Plamadeala a aparut in fata publicului in toata frumusetea sa în aprilie 1928 în locul care se află și în ziua de azi, însă monumental nu a fost mereu în locul ales original. Imediat după ocuparea Basarabiei de către sovietici, monumental a fost transferat în România pentru a fi salvat. În august 1942, statuia a fost readusa la Chisinau. Urmare insa a evolutiei razboiului, in anul 1944 monumentul a fost trimis din nou in România. Iar peste un an în urma unor demersuri monumentul a fost readus la Chisinau. Pe parcursul următoarelor 3 decenii, monumentul a adunat nori grei în jurul său – a devenit dușmanul numărul 1 pentru sovietici, a fost vandalizat, postamentul distrus și mutat în adâncul parcului. La sfârșitul anului 1989 monumentul lui Ștefan cel Mare a fost reîntors pe locul sau istoric fiindu-i restabilite și inscriptiile inițiale pe care astăzi le poți descoperi pe postament. Astăzi, imaginea feței domnitorului de pe monument este considerată o referință și este plasată pe fiecare bancnotă a monedei naționale.