Situată în inima codrilor, Mănăstirea Căpriana este una din cele mai vechi aşezări monahale din ţară. Arhitectura deosebită, stilul de viaţă al monahilor, bucătăria de excepţie precum şi peisajul inconfundabil, o plasează în topul celor mai vizitate atracţii turistice. În anul 1429, mănăstirea devine ctitorie domnească, care s-a aflat în grija voievozilor Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu. La început mănăstirea a fost construită în totalitate din lemn, ca mai târziu, în 1545 să fie înălțată în piatră biserica de vară „Adormirea Maicii Domnului”. În 1840 este înălțată a doua biserică „Sf. Gheorghe” și la 1903 a treia biserică de iarnă cu hramul „Sf. Nicolae”. În perioada sovietică, mănăstirea Căpriana, ca de altfel toate lăcașurile de cult din Moldova, a avut mult de suferit. În anul 1962 este închisă și devastată. În chilii a fost deschis un sanatoriu pentru copiii bolnavi de tuberculoză, în biserica „Sfântul Nicolae” s-a organizat clubul sătesc, iar biserica „Sfântul Gheorghe” a fost transformată în depozit. De abia în anul 1989, odată cu renașterea națională, mănăstirea și-a redeschis porțile pentru enoriași.