Alexandru Bernardazzi (1831 – 1907)
Face parte din dinastia renumiților arhitecți de origine italiano-elvețiană. A fost membru activ al Asociației arhitecților din Sankt Petersburg.
Calea sa profesională a început în anul 1850, când a fost numit în funcţia de arhitect secund la Agenţia de Construcţie a Drumurilor din Basarabia. Câţiva ani mai târziu, în 1856, Alexandru Bernardazzi a primit titlul de arhitect principal al oraşului Chişinău, funcţie în care a rămas până în 1878. De-a lungul celor douăzeci și doi de ani, Bernardazzi a modelat o capitală aproape de standardele europene și moda existentă în Occidentul acelor vremuri.
În 1878, arhitectul s-a mutat la Odesa, unde și-a trăit a doua jumătate a vieții sale și a creat proiecte la fel de semnificative. Moare într-o călătorie de afaceri în Fastiv, lângă Kiev în anul 1907, dorința sa fiind să fie îngropat la Chișinău alături de mama sa.
Bernardazzi a lucrat la peste 30 de proiecte în Chișinău, printre care au fost realizate: Clădirea Dumei orășenești (astăzi Primăria municipiului Chișinău), Clădirea gimnaziului de fete „Principesa N. Dadiani”, Clădirea parohiei luterane, Clădirea capelei gimnaziului de fete (în prezent Biserica Sfânta Teodora de la Sihla), Clădirea clubului nobiliar, Clădirea judecătoriei, Turnurile de apă (s-a păstrat doar unul, în care astăzi se află “Muzeul orașului”), Biserica Sfântul Pantelimon, Biserica Armenească și multe altele.
Pe casa, în care a trăit marele arhitect până la decesul primei sale soții, de pe strada Sfatul Țării 23, este instalată o placă comemorativă, iar a doua a fost instalată pe peretele exterior al Bisericii Sf.Teodora de la Sihla de pe strada A. S.Pușkin