Arhitectul Valentin Voițehovski (1909-1977)– o personalitate, ce a contribuit mult la reconstrucția Chișinăului postbelic și la edificarea multor orașe ale republicii.

În baza proiectelor sale la Chișinău au fost construite circa 100 de clădiri, printre care cea a cinematografului „Patria” (1951), clădirile primului microraion de la Botanica (1952-1962), edificiul Ministerului Industriei Alimentare (1953), blocurile de studii ale Universității de Medicină „N. Testemițeanu” (1956-1962), clădirile microraionului IV de la Râșcani (1961), a Filarmonicii de Stat „S. Lunchevici” din Moldova (1962), un șir de blocuri locative de pe bulevardul Ştefan cel Mare din Chișinău și multe blocuri locative, școli, cinematografe din orașele Bălți și Soroca. În opera sa Voițehovski a folosit motive ale arhitecturii populare moldovenești, obținând o îmbinare armonioasă a lor cu stilizarea potrivită a materialelor locale. Bazându-se pe tradițiile arhitecturii bizantine V. Voițehovski folosea la fațadele edificiilor în scopuri decorative elemente de ceramică glazurată. V. Voițehovski a stat la leagănul arhitecturii sovietice moldovenești, a construit împreună cu puținii arhitecți din pleiada sa o școală de arhitectură națională.
Născut la Soroca, a contribuit mult la dezvoltarea urbană a orașului său de baștină.
A fost totodată coautor al proiectului de modernizare a Pieții Universității din București și  autor al proiectului Catedralei Sfinții Constantin și Elena din orașul Bălți.

La Chișinău, pe fațada edificiului de pe bd. Ștefan cel Mare 73, este instalată o placă comemorativă, în cinstea renumitului arhitect de origine poloneză, care toată viața sa a lucrat pentru o vizibilitate mai proeminentă a  orașului Chișinău după cel de-al II-lea Război Mondial.