Chișinău – un nucleu important al Eteriei grecești
Eteria grecească a început în triunghiul Odesa – Chișinău – Iași. Trei orașe și-au adus aportul atât de important pentru eliberarea Greciei de sub jugul otoman, care a durat peste 400 de ani. Unul dintre inițiatorii răscoalei a fost Alexandru Ipsilanti – fiul domnitorului Constantin Ipsilanti – al Moldovei și al Țării Românești și nepotul voievodului Țării Românești, de același nume, Alexandru Vodă Ipsilanti. Alexandru Ipsilanti era descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Participarea sa activă la lupta pentru independența Greciei a început în 1820, când, la sfatul prietenului său I. Kapodistrias (la acea vreme ministrul afacerilor externe al Rusiei), a acceptat oferta membrilor Filiki Eteria (Societatea “Prietenia”) să devină președintele acesteia. Organizând adunări secrete, ba la Chișinău, ba la Odesa, la 20 februarie 1821, cu o armată din 6000 de oameni, strânsă în Basarabia și formată din greci, macedoromâni, bulgari, sârbi, albanezi și arnăuți, trece peste Prut în principate, bazându-se și pe ridicarea populației de aici, și mai ales pe sprijinul domnitorului moldovean Mihail Suțu. Revoluția inițiată de Alexandru Ipsilanti este repede înăbușită de armata turcească, dar ideile lui de eliberare au format pe tot teritoriul grecesc nuclee de răscoale…
Grec de origine, născut la Constantinopol și mort la Viena, nu îi este dat să vadă Grecia măcar odată. Comandantul armatei Greciei Centrale – Dimitrie Ipsilanti, a primit vestea despre moartea fratelui său în tabăra din orașul Megara din Attica. La 15 mai, la comanda lui, a fost trasă o salvă din 7 mii de puști concomitent în cinstea omului care a început războiul de independență. Anume lui Dimitrie Ipsilanti îi era destinat să pună capăt războiului, început de fratele său, în ultima sa bătălie victorioasă, care a dus la eliberarea Greciei de sub jugul otoman – Bătălia de la Petra din 1829.
Notă:
În anii imediat următori înăbușirii revoluției conduse de Tudor Vladimirescu și a Mișcării Eteriste, la Chișinău s-au refugiat nenumărați români și greci din principate, speriați de eventualele represiuni turcești. La Chișinău au sosit în pribegie principele Moldovei Mihail Suțu cu numeroasa sa familie; postelnicul Ioan Schina, fiul fostului domn al Munteniei Caragea, cu soția; familiile Rosetti şi Moruzi; vistiernicul Gheorghe Roznovanu; postelnicul Dimitrie Statachi; doi postelnici Plaghino; văduva hatmanului Bogdan cu fiica ei Mariola Bogdan; postelnicul Iacovachi Rizo, unul dintre cei mai înfocați eterişti; boierul Mano; boierul basarabean Petrachi Mavrogheni, care petrecea mult timp la Iași, cumnat cu sora lui Mihail Sturdza, viitor domn al Moldovei; fostul boier muntean Varlam; Constantin Ghica, fratele principelui Gheorghe Ghica etc.
Alexandr Veltman (1800 – 1870) – cartograf, lingvist, arheolog, poet și scriitor rus, membru al războiului ruso-turc din 1828-1829, iată ce scria despre acei ani: “… din cauza exodului de eteriști și fanarioți, populația Chișinăului crescuse brusc de la 12.000 la 50.000 de suflete.” „Chișinăul în acea vreme era rezervorul de prinți și de boieri nobili din Constantinopol şi din cele două principate”, afirma el…