Descendent din viță de boieri intelectuali, scriitor român din Basarabia, fiul avocatului Tadeu Hâjdeu și tatăl scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu. Filosof, scriitor, academician, cunoscător a 10 limbi străine (inclusiv persana), Hâjdeu a adus o contribuție importantă la unificarea principatelor române. Discursul său din 1837 a fost ca o piatră de temelie la Unificarea Principatelor (Unirea cea Mică) din 1859. Prin scrisoarea “Epistolă către români”, Hâjdeu definește elementul cheie al „mesianismului românesc”, denumit și „școala basarabeană”, prin care dovedește participarea inteligentă a basarabenilor la actul de întregire a neamului românesc. O stradă din orașul Chișinău îi poartă numele.