Operele omului de artă Glebus Sainciuc (19.07.1919-16.10.2012) sperăm că vor supravieţui în timp și vor dăinui  în epocă prin  forţa lor  artistică de convingere. Talentul său  s-a descoperit de timpuriu, încă în anii de liceu,  apoi cultivat prin studii academice la Şcoala de Belle-Arte din Chişinău. Mai târziu, studiile sale la Institutul Politehnic din Buсureşti (1940-1947), sunt întrerupte de evenimentele tragice ale celui de-al Doilea Război Mondial. După 1944 pictorul se stabileşte cu traiul în orașul său de baștină – la Chişinău. În 1947 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM. Chiar  primele sale tablouri tematice  ca, spre exemplu, ”Masa mare” (1960, ulei) se observă predilecţia pictorului pentru tratarea emotivă, cu mii de nuanţe perceptibile ale dispoziţiei personajelor. Viaţa este privită ca o scenă imensă teatrală,  în care convieţuiesс alături, cot la cot, tragicul şi comicul, binele şi răul, invidia şi sinceritatea, prostia şi înţelepciunea, frica şi curajul, minciuna şi adevărul. Acestea le regăsim pe panoul mozaic teatral – „Luceafărul” (1962, guaşe). Anume din anii ’60 artistul plastiс Glebus Sainciuc începe să activeze concomitent în trei genuri ale artei: portretul în pictură, masca într-un fel apropiată de sculptură, şarjele şi bagatelele în grafică…

Fiecare vizitator mic al atelierul maestrului era rugat să deseneze … o văcuță – așa cum o vedea copilul… În colecția sa se păstreze mii de vaci desenate de mâinile copiilor  – copii din câteva generații – din 1960 până în 2012… Maestrul a fost înmormântat la Cimitirul Central Armenesc din Chișinău…