Înapoi

Vila lui Nazarov

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content

Vila lui Nazarov

Prima oară clădirea este atestată în anul 1900, când de la fraţii Ivan şi Nicolai  Lebedev ajunge în proprietatea negustorului Iacob Nazarov. Mai știm că aici a locuit familia Adrianov, iar mai târziu este atestată și evreica Hana Epștein.

Primul lucru pe care îl observăm la acest monument de arhitectură sunt  geamurile în formă de ”scoici”, care nu sunt atât de frecvente la clădirile din Chișinău, sau sunt de dimensiuni foarte mici. Aici însă scoicile acoperă tot arcul ferestrei.  Apoi intrarea acestui imobil care este precedată de două coloane – în arhitectura italiană se mai numește și ”serliana”.  Acest element e și mai rar întâlnit la clădirile noastre.

În afară de stilul arhitectural unic e un monument care cel mai probabil ascunde multe istorioare urbane și multe informații despre care încă nu cunoaștem. În unele arhive găsim ceva informații din perioada sovietică. În 1983 devine sediul Centrului de Sănătate Publică (al RSSM) conform unui contract de arendă între acesta și Ministerul Culturii de atunci. Ca să deschidem o paranteză în acest contract se specifică condițiile pe care le impunea Ministerul Culturii pentru arendarea acestui monument de arhitectură. De exemplu cum ar fi faptul că cei care arendează se obligă să protejeze imobilul, să nu intervină în niciun fel asupra fațadei acestuia, în caz contrar intervențiile vor fi lichidate, iar monumentul de arhitectură va fi readus la condițiile inițiale din bugetul arendatorului.

În afară de faptul că aici se afla sediul Centrului de Sănătate Publică, în subsolul clădirii se aflau câteva magazine.  Unul din acestea se numea ”Vodka”. 

Astăzi imobilul aparține unei persoane fizice, iar la momentul actual este într-un stadiu avansat de degradare.

*****************************************

Din legendele orașului

”…Cred că era o noapte friguroasă de ianuarie. Viscolea. Era târziu și oamenii casei se linișteau prin colțuri cu treburi mici de făcut la lumina lumânării. Cucoanele dădeau ultimele indicații bucătăreselor. Printre burghezia proaspătă de la Chișinău apăruse o modă nouă aduse de cucoanele care fusese la Paris – împodobitul bradului de Crăciun. Printre bârfe și câte un păhăruț, două de lichior de afine, femeile împodobeau pomul cu panglicile sclipitoare, lumânările colorate şi pachete cu tot felul de cofeturi.

Slugile aveau treabă până peste cap. Noaptea asta aveau să doarmă numai câteva ore. Într-o zi venea Crăciunul.

Cozonacii cu nucă au fost copți și se odihnesc sup prosoape. Porcul tăiat de Ignat sta acum în pivniță. Din acel porc pe masa de Crăciun gospodarii o să aibă cârnați, caltaboși și saltison. În noaptea asta bucătăresele o să mai sacrifice vreo două orătănii de prin curte, să mănânce cuconii și niște carne friptă caldă, când s-or întoarce de la Slujbă. După masă vor scoate carafele cu lichior și se vor drege cu clătite cu dulceață. Postul era ținut cu sfințenie, pentru curățirea sufletului, în timp ce casele se primeneau pentru primirea Domnului.

Copiii demult trimiși la culcare încă mai chicoteau sub plapume, mâine vor merge cu colinda. Împodobiți cu șalinci până peste nas, vor lupta cu zăpada din pâsle și gerul din obraji, dar vor veni acasă cu desagi plini de covrigi, mere și nuci.

Covrigăriile nu conteneau cu munca, și toate familiile cumpărau sute de covrigi ca să fie pregătiți pentru rândurile de colindători.

Frații Ivan și Nicolae Lebedev au ieșit din casă, lăsând trăsura și birjarul. Au luat-o pe str. Seminarskaya (acum Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni) până la str. Aleksadrovskaya și de acolo încă un cartier pe aceeași stradă până la Clubul Nobilimii (astăzi pe locul acestei clădiri stă cinematograful „Patria-Loteanu”), unde se adunau serile marea nobilime ereditară, diverşi funcţionari și negustori bogați. Tot acolo frații Lebedev l-au întâlnit pe negustorul Iacob Nazarov, un rus lipovinean pe care demult îl curtau. Acesta trebuia să cumpere vila urbană a fraților.

Vila era situată la intersecția străzilor Seminarskaya și strada Kaușanskaya (astăzi Columna 110). Un loc foarte bun aproape de Casa Eparhială și clădirile Mitropoliei (astăzi nu mai există), și Catedrala Nașterii Domnului.

Strada Kaușenskaya până nu demult era axa centrală a orașului. Această stradă stă fix la granița dintre orașul vechi, cu străzile lui încrucișate ca un păiengeniș, și mai sus de acea frontieră imaginară începea orașul nou. Peste parc mai la deal se întindea noua axă a Chișinăului, strada Milionaya (nume neoficial primit din cauza proprietarilor noilor construcții de pe această stradă care erau foarte înstăriți (azi bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt)). Un loc taman perfect pentru un noveau riche cum era lipovineanul Nazarov care își croia drum în cercurile familiilor cu titlu din Chișinăul anilor 1900.

După câteva rânduri de pahare cu coniac și câteva schimburi de țigarete, bărbații au bătut palma. Nazarov a plecat cu promisiunea unei case în buricul târgului, iar frații Lebedev – cu o chilipirgeală bună.

E ziua Crăciunului. După Slujbă, în toate casele din Chișinău se întindea masa de sărbătoare cu fripturi de porc, sarmale și cozonaci. Mâncărurile însă nu erau gustate fără a se da de pomană în vecini și la săraci. Oameni ducând farfurii cu mâncare erau pe toate străzile. Cucoanele Lebedev au ieșit și ele să împartă cozonaci săracilor, și tot orașul deja știa că soții lor vânduse vila lipoveanului.

După masă copiii au ieșit la derdeluș, iar părinții pe la prieteni unde se petreceau. Seara, copiii plecau cu Steaua și feciorii cu Irozii. O sărbătoare a copilăriei.

Mult după Crăciun, Nazarov a intrat în casă cu drept de proprietate. Aici familia lui au avut o viață frumoasă, au făcut serate și au poftit cei mai de vază musafiri al acelor vremuri. A iubit casa și a îngrijit-o. În timpul războiului vila a fost deteriorată,  dar în 1948 refăcută. Încă mulți ani după asta a stat falnică amintind trecătorilor despre frumoasa istorie a familiilor care au locuit-o …”(Autor – Anastasia Taburceanu)

Locație