Vladimir Curbet este un renuumit maestru de balet. S-a născut la 5 decembrie 1930 în satul Susleni, raionul  Orhei. În 1981 devine artist al poporului din Uniunea Sovietică. Absolvind şcoala de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău , Vladimir Curbet a fost educat încă din copilărie într-o ambianţă favorabilă dezvoltării  vocaţiei sale  artistice, deoarce tatăl său a condus cu un taraf de lăutari. În anii de după cel De-al Doilea Război Mondial a devenit conducătorul unei formaţii de dansatori amatori din satul de baștină, iar în 1953-1957 a condus colectivul de dansuri populare din s.Caragaş, raionul  Slobozia.

În  1958 devine conducător artistic şi prim-maestru de balet al Ansamblului moldovenesc academic de Stat de dansuri populare „Joc”.

Vladimir Curbet începe să monteze dansuri populare moldovenești în care păstrează specificul naţional al mişcărilor şi maniera autоhtonă a interpretării.

Cu ansamblul „Joc” Vladimir Curbet a montat circa 50 de dansuri populare, adevărate spectacole de muzică, port şi dans popular, cu un nivel înalt interpretativ, atingând o performanţă artistică fără de precedent în lume. Dintre acestea se remarcă „Jocul ferarilor”, „Brâul”, „Bătuta”, „Voiniceasca”, „Haiduceasca”, „Hora fetelor”, „Mărunţica”, „Crăiţele”, „Moldoveneasca”, „Ţărăneasca”, „Răzăşeasca”, „Hora mare” ș.a. „Căluşarii”, „Nunta moldovenească”, „Mărţişor”, suita „Bucuria”, „Suita din Bugeac”, „Suita din Carpaţi”, duetele „La izvor”, „La vie” au devenit cartea de vizită a culturii și folclorului moldovenesc și a fost înalt apreciate nu numai în Moldova și România, dar și în alte multe țări de pe toate continentele lumi. Vladimir Curbet a prezentat cu ansamblul „Joc” circa 10 000 de spectacole în peste 70 de țări.

Ca un coregraf cu experiență a contribuit la realizarea spectacolului „Păsările tinereţii noastre” după drama scriitorului Ion Druţă (la Teatrul Mic din Moscova), filmelor „Măria sa Hora” şi „Poienile roşii” („Moldova-film”), precum și la renumitul film „Nuntă la Malinovca” („Lenfilm”).

Este autor al cărţilor antologice, ca : „La vatra horelor”, „Promotori ai artei populare”, „Tot cu cântecul mă mângâi”, „Aşa-i jocul pe la noi” şi „La gura unei peşteri de comori”. A cules peste 6000 cântece şi melodii de joc populare, numeroase din ele aflându-și a doua viaţă în cele 9 cărţi ale sale publicate.

A fost cel de-al 13-lea conducător al  „Joc”-ului, pe care la condus timp de 60 de ani – o viață de Om.

S-a stins din viață pe 8 decembrie 2017. E înmormântat la Cimitirul Armenesc din capitală.