…Era într-o noapte de Paște. Biserica era numai lumini, scăldată în flăcări de lumânări – se făcea slujba religioasă.  În spatele tuturor veni un oaspete, numele cărora toți numai  îl șopteau – Tobultoc.  Era înalt, smolit, cu mustața neagră ca tăciunele și cu ochi iscoditori. Ținea căciula în mâini, adâncit în gânduri. La un moment dat ochii i se opriră asupra unei țărăncuțe, chinuită și palidă la față, iar lângă ea – o fetiță cu o piele aproape străvezie, de slabă ce era. Femeia necăjită părea că nu asculta slujba, și ochii, plini de lacrimi, îi erau împăinjeniți…

Când se termină slujba, Tobultoc ieși din urma femeii, o salută și o întrebă de ce este  așa de necăjită. Oftând, femeia i-a povestit că bărbatul ei a fost luat în armată cu de-a sila, și i-a venit vestea că a pierit în luptă nedreaptă cu otomanii. Și a rămas femeia  văduvă  cu 5 copii. Argățește la boierul din sat, dar tot nu are cu ce să crească o casă plină de copii. Tobultoc a aflat unde e casa ei și a plecat în pripă.

Peste ceva timp haiducul bătea deja la ușa boierului.  Intrând nepoftit în casă, cu două pistoale în mâini, i-a trebuit doar câteva clipe să ia două pungi pline cu galbeni, să strângă de pe masa boierului toate bucatele pregătite pentru Paște într-o față de masă, și să se facă nevăzut.

În vremea asta văduva, împreună cu cea mai mare copilă a sa, se apropia încet de casă. Era scârbită femeia, și, fără să vrea, tot plângea.  Zări lumină în ferestruica casei, acoperită cu beșică de bou, și se înspăimântă. Trecu pe alături, crezând că greșise casa pe întuneric.  Dar fata o trăgea de mânecă: “Unde mergem, mama, uite bojdeuca noastră!” Intrând tiptil în casă, ce să vadă? Pe laiță ședea necunoscutul din biserică și-l hrănea pe cel mai mic copil, iar ceilalți, grămăjoară în jurul lui, ospătau de toate…

Notă istorică:

Tudor Olteanu, poreclit Tobultoc, a fost o persoană reală și este considerat un erou național. A avut o viață scurtă (1805-1835), dar  zbuciumată, care a lăsat o amprentă adâncă în folclorul moldovenesc. Prins de câteva ori, avea norocul să evadeze cu succes din închisoarea militară din Chișinău. Prins din nou de jandarmi în urma unui denunț la sfârșitul anului 1834, câteva luni a fost bătut și batjocorit. Măsura osândei a fost hotărâtă de însuși contele Voronțov – guvernatorul Basarabiei – 50 de bice și ocna pe viață în Siberia. Dar, pe baza unei depeșe secrete și trimise la Chișinău, moartea lui Tobultoc era prescrisă. În primăvara lui 1835 haiducul este bătut cu bici de plumb în fața mulțimii pe Piața Fânului (actualul Stadion Republican), până la moarte. Noaptea soldații au săpat o groapă  în afara orașului, și, fără preot, fără familie și fără prieteni, pe ascunselea, l-au înhumat. Pe atunci locul era pustiu, acum devenind centrul orașului.

…„La Chișinău, în partea de nord a așa-zisei Piețe Nemțești, cresc alături doi plopi seculari. Se zice că între ei este înmormântat Tobultoc. Confrații i-au sădit la cap și la picioare câte un copac, deoarece poliția și clerul n-au permis să se pună cruce la mormântul lui… „(I.Iațimirski)

Pe motivele operei lui  D.Moldovanu „Haiducul Tobultoc”