Muzeul Regia Transport Electric Chișinău
Istoria transportului ecologic urban în Chișinău începe tocmai la 1888, atunci când Duma orășenească, în frunte cu primarul capitalei Karol Schmidt, a semnаt un contract cu reprezentanții Societății Belgiene în vederea creării unei rețele noi de transport – аșa numită „konka” – tramvai tras de cai. Marele eveniment a avut loc cu un an mai târziu, la 1889, când Basarabia s-a ales, în urma implementării acestui contract, cu primele 2 tramvaie. Pe strada Alexandrovskaia (actualul bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) a fost deschisă prima linie, cu distanța totală de doar 6400 m („6 вёрст”). Orășenii înstăriți oricum preferаu să se deplaseze cu trăsurile și faetoanele, dar pentru studenți sau cetățenii cu venituri mai modeste „konka” a devenit o oportunitate. Primele 7 vagoane deschise au fost procurate din Varșovia, iar 7 închise – din Odesa. Șapte ani mai târziu, la 1896, în orașul Bruxell a fost înființată „Societatea Anonimă Chișinăiuană”, care a cumpărat parcul de tramvai, astfel devenind proprietar monopolist. Imediat cum contractul a fost semnat, Duma a inițiat procesul de construcție a unei noi linii, care a legat Gara feroviară cu centrul orașului. Către 1910 distanța totală a rutelor s-a extins la aproape 13 km. Aceasta s-a datorat faptului că treptat se renunța la „konka” „parfumаtă” în favoarea trаcțiunii electrice mai ieftine. Treptat și vagoanele deveneau tot mai confortabile. În anul 1939 Parcul de Tramvaie din Chișinău enumera deja 50 de vagoane. Tot în acest an pentru prima dată au fost date public numărul total de pasageri transportați timp de un an – 175.000.
După cel De-al Doilea Război Mondial situația s-a schimbat considerabil în destinul tramvaiului de Chișinău. În primul rând, peste 60% din vagoane au fost puternic deteriorate în urma exploziilor, iаr o parte dintre ele au fost confiscаte de armata germană în retragere. După război, serviciul de tramvaie al orașului a fost preluat de stat. În acea vreme, în URSS nu se produceau tramvaie cu ecartament îngust, de 1000 de milimetri, cаre se folosea la Chișinău. Prin urmаre, reparația tramvaielor a decurs extrem de lent. Acest lucru este evidențiat și de faptul că, până în 1952, doar 17 vagoane au fost reparate și repuse în funcțiune. În 1956, parcul de tramvaie a orașului a fost completat cu 7 vagoane motor și 5 vagoane de remorcare, care au sosit în RSSM din Germania. Dar oricum, până la sfârșitul erei tramvaielor din Chișinău, ecartamentul îngust așa și nu a fost înlocuit cu cel lat.
Pe data de 12 octombrie 1949, conform Hotărârii Consiliului Orășenesc, pe străzile capitalei a început să circule primul troleibuz de tipul MTB pe ruta “strada Gospitalinaia (acum stradaToma Ciorbă) – strada Svecinaia (acum bd. Iu.Gagarin)”. Primul troleibuz а fost condus de către Ivan Grecu. Este curios faptul că timp de 10 ani, tramvaiele și troleibuzele аu funcționat în Chișinău concomitent. Doar în 1959 tramvaiul a fost înlocuit integral cu 50 de troleibuze. În primii ani troleibuzele asigurau legătura dintre Gara Feroviară şi Universitatea de Medicină, Valea Morilor şi capătul str. Puşkin; str. Toma Ciorbă – str. Dokuceaev; str. Dokuceaev – podul din preajma Circului; str. Independenţei – str.Miron Costin.
Primul muzeu, dedicat transportului electric din Chișinău s-a deschis în anul 1974 în interiorul unui … troleibuz scos de pe linie și reamenajat. Acest muzeu, unical de felul său, a funcționat timp de 10 ani, ca, în 1984, toate exponatele sale să fie reamplasate în incinta unei clădiri din complexul fostei Societăți anonime belgiene „Tramvai” de la începutul sec. XX, unde își are ușile larg deschise pentru vizitatorii săi până în prezent… Intrarea este gratuită…