Mănăstirea ,,Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron” (Ciuflea) (1854-1858)

Este unica mănăstire, de măicuțe, aflate pe teritoriul orașului Chișinău.  Catedrala ei constituie un templu din piatră albă, cu nouă cupole aurite, și a fost construită la îndemnul fraţilor Teodor (1796-1854) şi Anastasie (1801-1870) Ciufli, după proiectul arhitectului Luca Zaușchevici. Este cunoscută în popor drept „Mănăstirea Ciuflea”. Construcţia catedralei a fost începută în 1854 şi finisată peste 4 ani. Ctitorii  sfântului lăcaş, fraţii Teodor şi Anastasie, sunt înhumaţi în apropierea zidului sudic, despre care fapt mărturiseşte inscripţia pe placa de marmoră din interiorul catedralei mănăstireşti.

O pagină tristă, legată de Primul Pogrom al Evreilor din Chișinău, este la fel legată de acest lăcaș sfânt.  Pogromul a început în ziua de Paște, pe 6 aprilie 1903, anume în fața Catedralei Ciuflea, acolo unde se aflau prăvăliile și magazinele evreiești. Pogromul  a durat trei zile: 6, 7 şi 8 (19, 20 şi 21) aprilie 1903. Erau zilele Paştelui creştin ortodox. Conform calendarului ebraic, prima zi corespundea cu ultima zi de Pesach (Paştele evreiesc), numită „Acharon shel Pesach”. Pogromul de la Chişinău a atras atenţia lumii evreieşti, lumii ruseşti şi întregii lumi civilizate datorită faptului că în cadrul său intervenise un element nou: oameni ucişi. Anterior, în pogromurile din anii 1881-1882 din sudul Rusiei, elementul specific fusese jaful. De data aceasta însă apare crima, omuciderea, aşa cum nu mai avusese loc în pogromuri de circa 250 de ani. În pogromul de la Chişinău au fost ucişi  51 de persoane, dintre care –  49 de evrei (24 femei şi copii), au fost răniţi peste 300 (dintre care 75 grav) şi au fost distruse, avariate sau jefuite circa 800 de case de locuit şi prăvălii evreieşti…

Fosta Catedrală, actualmente Mănăstirea ,,Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron”, a rămas pe tot parcursul anilor grei ai ateismului sovietic (1962 — 2002)  o candela a  credinţei ortodoxe strămoşeşti.

În anul 2008, la 2 mai, la Mănăstirea Ciuflea a fost adusă Icoana Maicii Domnului „Portăriţa” de la Sfîntul munte Athos. Icoana se păstrează la momentul actual în Biserica de iarnă a mănăstirii. Tot aici se păstrează o părticică din Sf. Moaşte a Marelui Mucenic Teodor Tiron.

Spitalul Evreiesc

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.

Spitalul Evreiesc a fost fondat înainte de 1812, iar în 1843 a primit statut oficial. Începând din anii 70 ai secolului al XIX-lea au fost elaborate proiecte clădirilor stabilimentului curativ. Spitalul este alcătuit din mai multe clădiri, amplasate liber, pavilionar, pe un teritoriu vast. Clădirile au fost construite eşalonat, din anii ’80 secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea.

Clădirea administrației, farmaciei și laboratoarelor, au fost construite în perioada 1889-1890, iar pavilionul de chirurgie – între 1887-1901. Avea și o secție de maternitate. La începutul sec.XX a devenit cel mai mare spital din Basarabia.

A jucat un rol decesiv în reabilitarea jertvelor Pogromului din aprilie 1903.  Putea primi concomitent 500 de bolnavi, care erau tratați totdeauna gratuit.

Carol Schmidt (Karl-Ferdinand Alexander Schmidt) (1846 – 1928)

S-a născut într-o familie mixtă germano-poloneză în orașul Bălți. Este renumit prin faptul că a fost cel mai longeviv primar al Chișinăului (1877 – 1903), cu o contribuție enormă la modernizarea orașului. Unul dintre fiii săi, Alexander Schmidt, de asemenea a fost primar al Chișinăului, în perioada  zbuciumată a anilor 1917-1918.
Cu aportul lui Carol Schmidt, au fost pavate multe străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit Școala Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901). A contribuit și la construcția  caselor pentru invalizi (1877-81)
A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Societății Muzicale „Armonia” și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi – Colegiul de arte plastice Alexandru Plămădeală).

După 26 de ani în calitate de primar, Carol Schmidt a demisionat.  Cauza a fost în Pogromul Evreiesc din 6-8 aprilie 1903.

În acele zile tragice, primarul cu amărăciune a răspuns reporterilor că „toate încercările sale de a opri pogromul au fost fără succes și a izbucnit în plâns”, a trimis o telegramă ministrului de interne din Sankt Petersburg și  a convocat câteva ședințe de urgență a Consiliului Municipal pentru organizarea strângerii de fonduri pentru victimele pogromului. Totodată a comandat făină de la Odesa pentru Spitalul Evreiesc din fonduri de rezervă municipale.  Personal, în casa sa,  a adăpostit mai multe familii de evrei cu copii , care au rămas fără locuințe. Pentru Spitalul Evreiesc a donat tot stocul de lemne din propria casă (luna aprilie în 1903 era rece),  și a oferit suplimentar asistență medicală și psihologică victimelor pogromului.  Peste câteva luni, după ce a pus la punct toate problemele urgente de gestionare a orașului, Carol Schmidt a demisionat… A lucrat în continuare ca judecător și a participat și în continuare activ în viața urbană, până la decesul său în 1928…

Сarol Schmidt a fost unicul primar în cinstea căruia orășenii au cerut ca una dintre străzi să-i poarte numele, pe când încă se afla în viață. Vechea stradă Gostinnaia, unde locuia Schmidt, a devenit strada Carol Schmidt, păstrând acest nume până în anul 1944.  În prezent o stradă din sectorul Telecentru poartă numele legendarului primar. Casa în care a locuit primarul cu familia sa a rezistat până în zilele noastre și se găsește pe strada Mitropolit Varlaam nr. 84.  Aici o placă memorială amintește, în limba română și germană, de fostul ei locatar de onoare.
La 10 mai 2014 a fost inaugurat bustul lui Carol Schmidt în fața Filarmonicii Naționale din Chișinău, vizavi de casa în care a locuit funcționarul de stat împreună cu familia sa. Mormântul primarului, din păcate, nu s-a păstrat până în prezent.

Cimitirul Evreiesc

Unul din vechile cimitire evreiești, care s-au mai păstrat pe teritoriul actual al orașului,  este cel situat în sectorul Buiucani, în apropierea staţiei de pompieri de pe strada Milano. Se estimează că aici sunt înhumați între 40.000 – 50.000 de evrei. Teritoriul actual e de 12 hectare, inițial fiind în jurul la 15-16 hectare. Orașul treptat „înghite” teritoriul său.

Potrivit unor date statistice, răposații au început să fie înmormântați  aici de la începutul sec. XIX.  Tot aici, din monumentele mai recente,  se află monumentul consacrat victimelor căzuţi în Pogromul din Chişinău din 1903, iar nu departe de el găsim mormântul lui rabbe – rabinului Leib Yehuda Ţirilson, principalul rabin al Basarabiei pe parcursul a mai multor zeci de ani. Se consideră că rabbe a decedat în timpul unui bombardament, sub  acoperișul casei sale, în august 1944.

Tot aici sunt situate ruinele unei sinagogi, unică de felul său în Moldova. S-a mai păstrat și mormântul unui aviator –  monumentul este decorat cu o elice, care se rotește şi până în prezent de la vânt…

În timpul celui de-al  II-lea Război Mondial, partea de est a cimitirului a fost puternic deteriorată. În 1958 teritoriul a fost împărțit în două părți, una dintre care a fost ulterior transformată de autorităţi într-o piaţă agricolă. Spre 1960, partea de est a cimitirului a fost distrusă total, pietre de morminte au fost zdrobite și apoi folosite la construcția gardului pentru partea rămasă din cimitirul evreiesc și pentru alte cimitire din Chișinău, precum și pentru pavarea aleilor din parc. Pe teritoriul, cândva ocupat de cimitir, a fost amenajat parcul „Alunelul”, terenuri de tenis şi blocuri locative.

Partea de vest a cimitirului evreiesc s-a păstrat şi până în prezent, însă majoritatea mormintelor sunt în stare gravă, pietrele funerare sunt deteriorate, plăcile – stricate şi şterse, iar gardurile – ruginite. Vandalii, efectele naturale și timpul nemilos distrug și cele mai rezistente pietre și amintiri…

Parcul Alunelul

În partea de vest a oraşului, în sectorul Buiucani, se află un părculeț mic, de doar 11 hectare ‒ parcul Alunelul. Parcul a fost fondat în anul 1958 pe locul unui cimitir evreiesc, o parte a căruia a fost pur şi simplu demolat, iar o parte dintre rămăşiţele pământești au fost mutate în noul cimitir, situat mai sus de parc.
În adâncul parcului se află Complexul memorial al victimelor pogromului de la Chișinău din 1903 (instalat în 1993).
La finele anului 2020, parcul Alunelul a fost frumos renovat, spre bucuria localnicilor și a oaspeților capitalei. Havuzul multicolor compus din 284 de jeturi de apă și luminițe este punctul de atracție al parcului. În perioada estivală, jeturile de apă ale havuzului se vor mișca în ritmul muzicii, până la o înălțime de 10 metri.