Gara feroviară

La sf. secolul XIX, gara din Chișinău era considerată cea mai importantă clădire a orașului, deoarece cel mai rapid  și important transport la acele timpuri era anume cel feroviar.

Gara feroviară a fost construită în anii 1870. Potrivit unor date, la început a fost ridicată o clădire temporară, din lemn.

Clădirea nouă a gării a fost construită spre sfârșitul anilor 1870, după planul arhitectural al lui Ghenry Lonski.

Există informații diferite cu privire la data când a ajuns primul tren în gara de la Chișinău. Unii susțin că acesta s-a întâmplat la 15 august 1871, iar alți istorici  consideră că e fi vorba de data 28 august a aceluiași an. De fapt, poate fi aceiași dată, dar ope stil nou sau vechi.  Important este că acest eveniment a avut loc în august 1871, iar primul tren a sosit concret din orașul Odesa. Acesta este punctul de pornire în istoria căii ferate a Basarabiei de atunci.

Clădirea gării este construită în plan rectangular, iar pereții sunt căptușiți cu cărămidă pentru fațade. Fațada centrală a clădirii are o deschizătură mare, cu un arc – nișă semicircular, care se sprijină pe o arcă triplă de la intrarea principală.

La 29 iulie 2004, în scuarul gării au fost amplasate două monumente unice – https://visit.chisinau.md/obiective_turistice/monumentul-in-memoria-victimelor-deportarilor-regimului-comunist-sau-trenul-durerii/

și o locomotivă veche (cu numărul de serie 1469) a fost instalată sub podul de lângă gară, care a făcut cândva legătura dintre Ungheni și satul Cornești și a operat pe această rută până în anul 1969. Locomotiva a fost fabricată în Polonia, orașul Poznan. Restaurarea ei a durat două luni. Acum ea servește ca un exponat sub cerul liber.

 După ce a fost parțial restaurată, după distrugerea ei parțială în 1941, în anul 1944 a fost distrusă complet în urma bombardamentelor.

În anul 1948, gara a fost reconstruită de către arhitecții A. Șciusev și L. Ciuprin. Pentru construcție a fost utilizată piatră, iar pentru finisare – cărămidă. Printre construcțiile adiacente care au mai fost ridicate se numără pavilionul de tramvai, ridicat lângă clădirea gării, în 1976. O noua reconstrucție a gării a demarat la 30 iulie 2003. Atunci a fost reconstruit acoperișul deasupra pavilioanelor de plecare.

Carol Schmidt (Karl-Ferdinand Alexander Schmidt) (1846 – 1928)

S-a născut într-o familie mixtă germano-poloneză în orașul Bălți. Este renumit prin faptul că a fost cel mai longeviv primar al Chișinăului (1877 – 1903), cu o contribuție enormă la modernizarea orașului. Unul dintre fiii săi, Alexander Schmidt, de asemenea a fost primar al Chișinăului, în perioada  zbuciumată a anilor 1917-1918.
Cu aportul lui Carol Schmidt, au fost pavate multe străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit Școala Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901). A contribuit și la construcția  caselor pentru invalizi (1877-81)
A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Societății Muzicale „Armonia” și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi – Colegiul de arte plastice Alexandru Plămădeală).

După 26 de ani în calitate de primar, Carol Schmidt a demisionat.  Cauza a fost în Pogromul Evreiesc din 6-8 aprilie 1903.

În acele zile tragice, primarul cu amărăciune a răspuns reporterilor că „toate încercările sale de a opri pogromul au fost fără succes și a izbucnit în plâns”, a trimis o telegramă ministrului de interne din Sankt Petersburg și  a convocat câteva ședințe de urgență a Consiliului Municipal pentru organizarea strângerii de fonduri pentru victimele pogromului. Totodată a comandat făină de la Odesa pentru Spitalul Evreiesc din fonduri de rezervă municipale.  Personal, în casa sa,  a adăpostit mai multe familii de evrei cu copii , care au rămas fără locuințe. Pentru Spitalul Evreiesc a donat tot stocul de lemne din propria casă (luna aprilie în 1903 era rece),  și a oferit suplimentar asistență medicală și psihologică victimelor pogromului.  Peste câteva luni, după ce a pus la punct toate problemele urgente de gestionare a orașului, Carol Schmidt a demisionat… A lucrat în continuare ca judecător și a participat și în continuare activ în viața urbană, până la decesul său în 1928…

Сarol Schmidt a fost unicul primar în cinstea căruia orășenii au cerut ca una dintre străzi să-i poarte numele, pe când încă se afla în viață. Vechea stradă Gostinnaia, unde locuia Schmidt, a devenit strada Carol Schmidt, păstrând acest nume până în anul 1944.  În prezent o stradă din sectorul Telecentru poartă numele legendarului primar. Casa în care a locuit primarul cu familia sa a rezistat până în zilele noastre și se găsește pe strada Mitropolit Varlaam nr. 84.  Aici o placă memorială amintește, în limba română și germană, de fostul ei locatar de onoare.
La 10 mai 2014 a fost inaugurat bustul lui Carol Schmidt în fața Filarmonicii Naționale din Chișinău, vizavi de casa în care a locuit funcționarul de stat împreună cu familia sa. Mormântul primarului, din păcate, nu s-a păstrat până în prezent.

Valentin Voițehovski (1909-1977)

Arhitectul Valentin Voițehovski (1909-1977)– o personalitate, ce a contribuit mult la reconstrucția Chișinăului postbelic și la edificarea multor orașe ale republicii.

În baza proiectelor sale la Chișinău au fost construite circa 100 de clădiri, printre care cea a cinematografului „Patria” (1951), clădirile primului microraion de la Botanica (1952-1962), edificiul Ministerului Industriei Alimentare (1953), blocurile de studii ale Universității de Medicină „N. Testemițeanu” (1956-1962), clădirile microraionului IV de la Râșcani (1961), a Filarmonicii de Stat „S. Lunchevici” din Moldova (1962), un șir de blocuri locative de pe bulevardul Ştefan cel Mare din Chișinău și multe blocuri locative, școli, cinematografe din orașele Bălți și Soroca. În opera sa Voițehovski a folosit motive ale arhitecturii populare moldovenești, obținând o îmbinare armonioasă a lor cu stilizarea potrivită a materialelor locale. Bazându-se pe tradițiile arhitecturii bizantine V. Voițehovski folosea la fațadele edificiilor în scopuri decorative elemente de ceramică glazurată. V. Voițehovski a stat la leagănul arhitecturii sovietice moldovenești, a construit împreună cu puținii arhitecți din pleiada sa o școală de arhitectură națională.
Născut la Soroca, a contribuit mult la dezvoltarea urbană a orașului său de baștină.
A fost totodată coautor al proiectului de modernizare a Pieții Universității din București și  autor al proiectului Catedralei Sfinții Constantin și Elena din orașul Bălți.

La Chișinău, pe fațada edificiului de pe bd. Ștefan cel Mare 73, este instalată o placă comemorativă, în cinstea renumitului arhitect de origine poloneză, care toată viața sa a lucrat pentru o vizibilitate mai proeminentă a  orașului Chișinău după cel de-al II-lea Război Mondial.

Catedrala romano-catolică Providenţa Divină (1840)

Comunitatea romano-catolică din Chişinău, compusă aproape exclusiv din polonezi, s-a format pe la finele anului 1830. Cu 10 ani mai târziu, cu contribuții financiare proprii, comunitatea ridică în 1840 un locaș sfânt.
Proiectul bisericii a fost aprobat la Sankt Petersburg. Un rol important la elaborarea proiectului l-a jucat arhitectul și sculptorul Joseph I. Charlemand .
Arhitectura acestei catedrale a fost realizată în spiritul neoclasicismului târziu, influențat de arhitectura Renașterii italiene.
La 30 septembrie 1964, biserica a fost cedată școlii nr. 56 și a fost transformată într-o sală de adunări. Ulterior, clădirea bisericii a găzduit și un studiou de înregistrări, și un depozit al studioului cinematografic „Moldova Film”. În 1988 a început readaptarea bisericii într-un teatru poetic.
Abia la finele lui 1989, după numeroase apeluri adresate autorităților centrale ale URSS, Crucii Roșii și ONU, clădirea bisericii a fost returnată parohiei și credincioșilor.
La momentul actual în Moldova se estimează aproximativ 20.000 de catolici.

Monumentul lui Papa Ioan Paul al II-lea

În faţa Catedralei Romano-Catolice „Providenţa Divină” din capitală, a fost dezvelit pe 21 august 2016, monumentul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea (a.n. 1920 – a.m. 2005). Ceremonia a fost organizată de către Ambasada Republicii Polone la Chişinău şi Episcopia Romano-Catolică.

Monumentul îl înfăţişează pe Papa Ioan Paul al II-lea aşezat pe o bancă. Sculptorul Veaceslav Jigliţchi  a executat lucrarea în doar două luni.

Papa Ioan Paul al II-lea, născut în Polonia, este primul papă de altă origine decât cea italiană şi s-a aflat în fruntea Bisericii Catolice din octombrie 1978 şi până la moartea sa, în aprilie 2005.

Monumentul lui Adam Mickiewicz

Monumentul marelui scriitor polonez, Adam Mickiewicz, a fost dezvelit pe 28 aprilie 2021, la biblioteca din Chișinău, care îi poartă numele. Statuia a fost sculptată de cunoscutul artist Veaceslav Jiglițchi, cu sprijinul Ambasadei Republicii Polone la Chișinău, al Ministerului polonez de Externe și al antreprenorilor polonezi din Republica Moldova.

Personalitatea lui Adam Mickiewicz, considerat unul dintre cei mai buni poeți romantici polonezi din secolul al XIX-lea, reprezintă o valoare colosală pentru identitatea poloneză din Chișinău și republică.

Bustul mareșalului Jozef Pilsudski

Un bust în memoria mareşalului Józef Piłsudski a fost  instalat  pe 20 noiembrie 2014 la intersecţia străzilor Mitropolit Petru Movilă şi 31 August 1989, aproximativ în zona unde în anii interbelici era amplasat Consulatul Republicii Polone la Chişinău.

Jozef Pilsudski (1867-1935) a fost un revoluţionar şi om de stat polonez, primul şef de stat (1918-1922) al Poloniei renăscute şi fondatorul forţelor armate poloneze. Aflându-se în funcţia de prim-ministru al Poloniei, Józef Piłsudski a luptat pentru consolidarea independenţei ţării sale în alianţe cu puterile occidentale – în special cu Franţa şi Anglia – dar şi cu vecinii prieteni, România şi Ungaria. În perioada interbelică el a efectuat câteva vizite oficiale în România, în cadrul lor vizitând şi Basarabia.

În aprilie 1932 mareşalul J. Piłsudski a vizitat Chişinăul, unde s-a aflat timp de patru zile, pentru a-şi demonstra ataşamentul deplin faţă de aliatul său şi respingerea de către Polonia a pretenţiilor teritoriale referitor la Basarabia înaintate de către sovietici. Monumentul îl va comemora  pe mareşalul Jozef Pilsudski, vizita pe care acesta a efectuat-o la Chişinău în perioada interbelică, şi va constitui un semn al relaţiei de prietenie dintre Republica Polonă şi Republica Moldova.

Bustul ilustrului om politic polonez a fost realizat de sculptorul moldovean Veaceslav Jiglițchi.

Capela familiei Oganowici

În Valea Trandafirilor găsim ruinat paraclisul cimitirului catolic: polonez şi armenesc, construit în 1912. În aripa de vest găsim o construcție memorială – cavoul familiei poloneze Oganowici.

De proporţii modeste, paraclisul este soluţionat în stil eclectic, în baza stilului gotic. Planul este alcătuit dintr-o navă cu o mică absidă a altarului, poligonală în plan, cu colţurile susţinute de contraforturi în trepte. Aspectul clădirii aminteşte de clădirile de cult de mici proporţii din perioada de înflorire a arhitecturii gotice din secolele XII-XIII din Europa de est, inclusiv din Polonia şi Galiţia, de unde se trăgeau polonezii şi armenii catolici veniţi în Basarabia…

Construcția capelei a fost începută în 1913. Capela a fost construită peste locul de înmormântare al lui Iosif Kaetanovici Oganovici, care a murit la 14 ianuarie 1909.

Construcția a fost finalizată în 1922 de către G.A. Demjanovici.

În prezent, capela se află într-o stare avansată de degradare…