Sinagoga Țirilson

Fosta Sinagogă  Țirilson, care se află pe strada cu același nume, a fost construită la înc. sec. XX. În prezent a rămas din ea doar o ruină istorică…

Complexul arhitectural era format din două clădiri: o sinagogă și un azil de bătrâni, conectate între ele. Sala de rugăciune era iluminată de ferestre în  două niveluri, la fel ca și camerele rituale.  Fațada avea o compoziție simetrică, care se reflecta în structura clădirii. Decorul fațadei conținea detalii  în stil baroc.

Notă:

În Chișinău, până la începutul celui De-al Doilea Război Mondial, erau  înregistrate  77 de sinagogi și case de rugăciuni. În acea perioadă Chișinăul  era considerat  drept un nucleu al evreilor basarabeni. După legea evreiască, pentru fiecare 500 de oameni trebuia să fie construită o sinagogă.

La începutul secolului XX, evreii de la Chișinău aveau fabrici  în care lucrau  mii de muncitori evrei și  activau 16 școli.  În 1903 în  Chișinău a avut loc primul pogrom evreiesc, care a dus la moartea  a 49 de oameni.  Renumitul primar Carol Schmidt și-a dat imediat demisia, revoltat de cele întâmplate. Dar doi ani mai târziu, în  1905, un alt pogrom evreiesc a luat viața încă a 19 evrei. Comunitatea a fost șocată, ceea ce a provocat fluxuri de emigrație numeroasă din oraș și țară.

Lichidarea evreilor a fost continuată de naziști în timpul celui De-al Doilea Război Mondial – toți, care n-au reușit să plece din țară, au fost închiși în ghetto-ul Chișinăului. Din câteva zeci de mii de oameni, în 1944, au rămas vii doar  6 evrei.  În perioada comunismului, au fost impuse restricții asupra evreilor care au rămas aici: în 1961 au fost interzise barurile mitzvahs, iar evreii au fost persecutați și condamnați la acuzații; iar în 1964 toate sinagogile din oraș au fost închise și reprofilate, cu excepția uneia, care funcționează și astăzi.

Sinagoga Habad Lubavitch (Sinagoga geamgiilor)

Această sinagogă a fost construită în perioada anilor 1896-1898, și a fost proiectată de arhitectul Tsalel Gershevich Ginger. Multă vreme a existat o regulă tacită în Chișinău conform căreia trebuia construită o sinagogă la fiecare 500 de evrei din oraș.

În 1964, autoritățile municipale au ordonat închiderea tuturor sinagogilor din oraș, cu excepția Sinagogii geamgiilor, care a rămas singura sinagogă, care a funcționat legal timp de peste 40 de ani. În prezent, acesta este administrat de mișcarea hasidică Habad Lubavitch. Picturile murale originale au fost păstrate în interior. Complexul sinagogii include o clădire și o mikva.

Sinagoga Centrală din Chișinău

SINAGOGA CENTRALĂ DIN CHIȘINĂU a fost fondată în anul 1886.

Situată în partea istorică a Chișinăului, Sinagoga Sennaya este una dintre cele mai vechi sinagogi din capitală și din întreaga Republică Moldova. Rolul său în formarea comunității evreiești din regiune este excepțional.

În ultimii ani, clădirea abandonată a sinagogii din Chișinău a fost restaurată și transformată într-un centru comunitar activ, deschis tuturor. Majoritatea activităților sunt subvenționate și sunt conduse de voluntari, care lucrează dintr-un simț ideologic și cu misiunea de a face comunitatea evreiască din Moldova să simtă un sentiment de apartenență și de mândrie față de ea.

Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a fost înregistrată oficial în anul 1997, fiind succesoarea de drept a Societății Republicane de Cultură Evreiască (creată în 1989) și a Comunității Evreiești din Basarabia.

CERM este o organizație publică neguvernamentală, apolitică, non-profit, care reunește toate comunitățile și organizațiile evreiești ale Republicii Moldova, inclusiv comunitățile regionale din Bălți, Orhei, Soroca, Bender, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Rîbnița.

Strada Ierusalim

În 1998, b-l Pușkin a fost redenumit în Strada Ierusalimului, la aniversarea a  3000 de ani de la prima atestare a orașului  Ierusalim. Anterior, înainte ca b-l să fie numit A.S. Pușkin, aceasta stradă nu avea nume.

Între bulevardul Grigore Vieru și strada Pușkin, pe strada Ierusalim, a fost ridicat un monument în cinstea victimelor ghetoului evreiesc din Chișinău. În apropiere se afla intrarea principală în fostul ghetou, care a fost înființat în partea de jos a orașului în iulie 1941, după ce unitățile germane și românești au preluat controlul asupra orașului Chișinău. În câteva săptămâni, peste 11.000 de evrei – bărbați, femei și copii – au fost închiși în ghetou. Un panou informativ din fața monumentului arată limitele ghetoului.

Nu se cunoaște numărul exact al evreilor rămași în oraș în acel moment. Unii au fost deportați de sovietici cu puțin timp înainte de război, în timp ce alții au fost evacuați sau înrolați în Armata Roșie. Cu toate acestea, mii de evrei nu au putut sau nu au vrut să părăsească orașul. Din ghetou în 1944 au ieșit vii doar 6 persoane…

Monumentul Victimelor Ghetoului din Chișinău

A fost inaugurat pe 22 aprilie 1993. Autorii – arhitectul S. Şoihet și sculptorul N. Epelbaum.
Ghetoul din Chişinău a fost creat la 25 iulie 1941 din ordinul guvernatorului militar al Basarabiei, generalul Constantin Voiculescu. La data de 11 august în ghetou se aflau 10578 persoane, ulterior numărul a crescut până la 11525 odată cu venirea evreilor din localităţile apropiate. Conform recensământului autorităţilor în anul 1942 în Chişinău au rămas doar 100 evrei, din care 99 – în ghetou. Doar 6 evrei au supravieţuit până la intrarea armatei sovietice în Chişinău în vara anului 1944.

Cimitirul Evreiesc

Unul din vechile cimitire evreiești, care s-au mai păstrat pe teritoriul actual al orașului,  este cel situat în sectorul Buiucani, în apropierea staţiei de pompieri de pe strada Milano. Se estimează că aici sunt înhumați între 40.000 – 50.000 de evrei. Teritoriul actual e de 12 hectare, inițial fiind în jurul la 15-16 hectare. Orașul treptat „înghite” teritoriul său.

Potrivit unor date statistice, răposații au început să fie înmormântați  aici de la începutul sec. XIX.  Tot aici, din monumentele mai recente,  se află monumentul consacrat victimelor căzuţi în Pogromul din Chişinău din 1903, iar nu departe de el găsim mormântul lui rabbe – rabinului Leib Yehuda Ţirilson, principalul rabin al Basarabiei pe parcursul a mai multor zeci de ani. Se consideră că rabbe a decedat în timpul unui bombardament, sub  acoperișul casei sale, în august 1944.

Tot aici sunt situate ruinele unei sinagogi, unică de felul său în Moldova. S-a mai păstrat și mormântul unui aviator –  monumentul este decorat cu o elice, care se rotește şi până în prezent de la vânt…

În timpul celui de-al  II-lea Război Mondial, partea de est a cimitirului a fost puternic deteriorată. În 1958 teritoriul a fost împărțit în două părți, una dintre care a fost ulterior transformată de autorităţi într-o piaţă agricolă. Spre 1960, partea de est a cimitirului a fost distrusă total, pietre de morminte au fost zdrobite și apoi folosite la construcția gardului pentru partea rămasă din cimitirul evreiesc și pentru alte cimitire din Chișinău, precum și pentru pavarea aleilor din parc. Pe teritoriul, cândva ocupat de cimitir, a fost amenajat parcul „Alunelul”, terenuri de tenis şi blocuri locative.

Partea de vest a cimitirului evreiesc s-a păstrat şi până în prezent, însă majoritatea mormintelor sunt în stare gravă, pietrele funerare sunt deteriorate, plăcile – stricate şi şterse, iar gardurile – ruginite. Vandalii, efectele naturale și timpul nemilos distrug și cele mai rezistente pietre și amintiri…

Teatrul dramatic rus de stat „A.P.Cehov”

A fost înființat la 5 noiembrie 1934 la Tiraspol.
Primul spectacol montat a fost „Ura” de S.Ialțev. În 1940 teatrul a fost mutat la Chișinău, unde în același an a prezentat spectacolul „Descătușarea”, de B.Lavreniov. În timpul celui de-al II Război Mondial teatrul a fost evacuat în Turcmenia, unde a montat spectacolele „Oamenii ruși” de C.Simonov, „Partizanii în stepele Ucrainei” de A.Corneiciuc, „Mașenica” de A.Afinoghenov, „Vinovați fără vină” de A.Ostrovskii, etc.
Reîntors în anul 1944 la Chișinău, teatrul montează piese din dramaturgia rusă clasică și contemporană.
Spectacole originale au fost montate după operele dramaturgilor moldoveni: „Cînd se coace poama” de P.Darienco (1960), „Izvorul frăției” de L.Corneanu (1964), „Și sub cerul acela…” de A.Busuioc (1980), „Anul morții – anul nemuririi” de I.Druță (1982), „Badea Cozma” după G.Malarciuc (1984).
Începînd cu 1985 în calitate de regizor-șef al teatrului a activat și regretatul Veniamin Apostol, maestru emerit al artei din RSS Moldovenești. Teatrul a întreprins numeroase turnee la Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Breansc, Krasnodar, Stavropol, spectacolele sale fiind înalt apreciate de publicul spectator.