Ideea inițierii unei astfel de alee în capitala țării îi aparține sculptorului Alexandru Plămădeală. Aleea a fost inaugurată în anul [..]
Aleea Clasicilor (Aleea Scriitorilor)
Ideea inițierii unei astfel de alee în capitala țării îi aparține sculptorului Alexandru Plămădeală. Aleea a fost inaugurată în anul 1957 în Grădina Publică cu primele 12 busturi ale scriitorilor și poieților clasici. În prezent sunt deja amplasate pe aleile parcului 29 de busturi ale scriitorilor importanți ai literaturii, din România și Republica Moldova, al 29-lea fiind bustul lui A.S.Pușkin – renumitul poiet rus. Bustul lui a fost ridicat tocmai în 1885, pe banii strânși de cetățenii de onoare a orașului. După decesul tragic al poietului, Chișinăul va deveni al treilea oraș din Imperiul Rus, care îl va comemora printr-un monument. Autor – sculptorul A.Opekusin.
Vasile Alecsandri (bustul instalat în 1957) – Scriitor, dramaturg, folclorist, om politic și diplomat.
Gheorghe Asachi (bustul instalat în 1957) – Poet, prozator și dramaturg român
Dimitrie Cantemir (bustul instalat în 1957) – Scriitor, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog,compozitor, antropolog, cartograf, orientalist, politician.
Ion Creangă (bustul instalat în 1957) – Scriitor, povestitor, prozator, teolog, autor de manuale școlare, politician, poet, dascăl și diacon român.
Alexandru Donici (bustul instalat în 1957) – Lingvist, traducător, poet.
Mihai Eminescu (bustul instalat în 1957) – Poet, prozator și jurnalist.
George Bacovia (bustul instalat în 2001) – Scriitor, poet.
Lucian Blaga (bustul instalat în 1992) – Lingvist, traducător, filozof, jurnalist, diplomat, eseist, cadru didactic universitar, poet, scriitor, bibliotecar, dramaturg.
George Călinescu (bustul instalat în 1997) – Istoric, scriitor, jurnalist, istoric literar, critic literar, biograf, dramaturg, profesor de liceu, bibliotecar.
George Coșbuc (bustul instalat în 1996) – Lingvist, poet, traducător, profesor, jurnalist, scriitor, critic, literar, jurist.
Mircea Eliade (bustul instalat în 1997) – Istoric al religiilor, filosof al religiilor, eseist, prozator, profesor universitar.
Nicolae Iorga (bustul instalat în 1990) – Politician, lingvist, geopolitolog, poet, scriitor istoric al Europei de Est, istoric, filozof, istoric literar, dramaturg critic, literar, jurnalist, orientalist, biograf, scriitor de literatură pentru copii, filolog, clasicist, traducător, cadru didactic universitar.
Monumentul este amplasat în faţa Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova din orașul Chișinău. A fost inaugurat în anul 1997, în [..]
Monumentul lui Vasile Alecsandri
Monumentul este amplasat în faţa Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova din orașul Chișinău. A fost inaugurat în anul 1997, în memoria lui Vasile Alecsandri – poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, și membru fondator al Academiei Române. Sculptor – Ion Zderciuc.
Istoria clădirii ce adăposteşte astăzi Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” din Chişinău începe cu anul 1835, când municipalitatea a repartizat un [..]
Istoria clădirii ce adăposteşte astăzi Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” din Chişinău începe cu anul 1835, când municipalitatea a repartizat un lot de pământ pentru construcţii individuale familiei consilierului de colegiu Ivan Monastârski, funcţionar la Consistoriul Duhovnicesc al Basarabiei. Casa a fost proiectată în două etaje, iar construcţia s-a efectuat în perioada 1835–1844.
Începând cu anul 1846 clădirea a fost închiriată Gimnaziului Regional din Chişinău care nu dispunea de local propriu. În 1863 gimnaziul s-a mutat în alt edificiu, iar clădirea a fost cumpărată de Seminarul Teologic din Chişinău, care timp de un an de zile a utilizat-o în scopul cazării studenţilor.
În 1864 casa a fost luată în arendă de cetăţeanul elveţian Charles Thomas Selonidenis, care a transformat căminul studenţesc în hotel. Așa apare renumitul hotel “Suisse” din Chișinău.
Hotelul “Suisse” a funcţionat până în anii celui de-al II Război Mondial.
De acest local este legată și biografia savantului-enciclopedist Bogdan Petriceicu-Haşdeu, a scriitorilor clasici români Constantin Stamati-Ciurea și Constantin Stere, a istoricului Nicolae Iorga, a cântăreţului rus Fiodor Şaleapin, a militantului politic francez Henry Barbusse. Toți ei au poposit la Chişinău cu diverse ocazii, fiind găzduiţi anume la Hotelul “Suisse”.
În înfăţişarea ei actuală, clădirea datează din anii 1946-1947, când a fost reconstruită din temelii după bombardamentele la care a fost supusă capitala în anii celui de-al II Război Mondial.
Proiectul pentru refacerea clădirii a fost elaborat de arhitectul E. R. Spirer sub conducerea academicianului A. V. Şciusev. Cu această ocazie, casa a suferit mai multe modificări, inclusiv i s-a adăugat și etajul trei.
În martie 1950, printr-o hotărâre a Comitetului orăşenesc, o parte din încăperile de la parter a fost pusă la dispoziţia bibliotecii municipale, aceasta coexistând în bună vecinătate cu Farmacia Nr. 77 şi cu librăria „Cartea academică”.
Din 21 iunie 1988 biblioteca poartă numele ilustrului om de cultură Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Biblioteca Națională a Republicii Moldova, cu sediul în municipiul Chișinău, este principala bibliotecă a statului, care răspunde de conservarea, valorificarea [..]
Biblioteca Națională a Republicii Moldova
Biblioteca Națională a Republicii Moldova, cu sediul în municipiul Chișinău, este principala bibliotecă a statului, care răspunde de conservarea, valorificarea și salvarea moștenirii culturale scrise. Biblioteca funcționează în conformitate cu principiile directoare UNESCO referitoare la acest tip de biblioteci; și face parte din componența Bibliotecii Digitale Europene. Biografia ei începe la 22 august 1832, dată la care a avut loc inaugurarea Bibliotecii Publice Guberniale a Basarabiei. În prezent, Biblioteca Națională este unul din obiectivele de valoare deosebită ale patrimoniului național și prezintă tezaurul moștenirii culturale scrise și imprimate a Republicii Moldova. Biblioteca asigură accesul publicului larg la colecțiile sale în scop de cercetare, studiu și/sau informare. Este accesibilă tuturor cetățenilor care au atins vârsta de 14 ani.
Este cel mai tânăr muzeu, inaugurat în 2018, în cadrul Bibliotecii Naționale. La baza patrimoniului muzeului sunt colecțiile speciale din [..]
Muzeul Cărții
Este cel mai tânăr muzeu, inaugurat în 2018, în cadrul Bibliotecii Naționale.
La baza patrimoniului muzeului sunt colecțiile speciale din secția “Carte Veche și Rară” a bibliotecii, care astăzi posedă peste 30 de mii de documente.
În muzeu au fost expuse cele mai curioase forme de carte care au existat de-a lungul istoriei.
Sala mică abundă în informaţii, exponate şi curiozităţi. Astfel veţi afla detalii despre legătura cărţilor, evoluţia sistemelor de scriere, despre cel mai vechi manuscris, istoria tiparului, primii artişti tipografi şi despre cărţile minuscule.
La Muzeul Cărţii veţi găsi un fragment din Coran, carte-medalion de 11-15 mm, Punguţa cu doi bani, ediţie suvenir de 60×40 mm şi multe altele.
Cel mai vechi exponat prezentat aici este manuscrisul “Evanghelia Ostrog”, realizat în anul 1056, iar cea mai veche carte tipărită datează cu anul 1551 și reprezintă comentariile la „Categoriile lui Aristotel”.
Muzeul Național al Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”
Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” a fost creat în toamna anului 1965 sub egida Uniunii Scriitorilor din Moldova. Colecția [..]
Muzeul Național al Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”
Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” a fost creat în toamna anului 1965 sub egida Uniunii Scriitorilor din Moldova. Colecția muzeului constă din peste 100 mii de exponate, printre care cărți, obiecte de artă, documente.
A fost inițial denumit Muzeul Republican de Literatură din RSSM. După deschiderea actualei Case a Scriitorilor în Chișinău, în cadrul acesteia, muzeului i-au revenit mai multe săli de expoziție, un subsol pentru păstrarea fondurilor, birouri pentru personal și o bibliotecă. Pe atunci, muzeul număra 35 angajați, printre care cercetători în trei secții științifice.
În 1983 a primit numele lui Dimitrie Cantemir. În 1990 este desființat ca muzeu și în 1991 devine Centrul Național de Studii Literare și Muzeografie „Mihail Kogălniceanu”. În 1997 a fost redenumit în Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”. Prin hotărâre de guvern este transformat în muzeu național începând cu 1 ianuarie 2013, trecând astfel din subordinea Uniunii Scriitorilor în cea a Ministerului Culturii, primind în același timp dreptul de a gestiona filiale sale. În 2015 a fost inaugurată Casa-Muzeu „Grigore Vieru” în satul Pererîta, iar în 2019 trece în subordinea muzeului și Casa-Muzeu „Alexandru Donici” din satul Donici.
Muzeul nu a fost înființat în baza unor colecții sau fonduri existente. Cele mai multe piese din fondul muzeului au fost acumulate între 1965 și 1991 în urma activităților de cercetare și colectare a manuscriselor, documentelor, cărților rare, periodicelor etc. de către echipa de muzeografi ai instituției. În anul 2019 muzeul număra 147 386 de piese, care includ pe lângă cărți și manuscrise un fond bogat de artă plastică, fotografii, casete audio, înregistrări video etc. Colecția de manuscrise este cea mai numeroasă, cu 28 000 de piese, fiind urmată de cea de cărți cu aproximativ 22 000 de volume din sec. XVI-XXI. Cea mai veche carte este o ediție a Beati Dionysii Areopagitae martyris inglyti de Sfântul Dionisie Areopagitul (1572). Pe baza exponatelor muzeului au fost amenajate casele-muzeu „Alexandru Donici”, „Constantin Stamati” și „Alexei Mateevici”. O bună parte a colecțiilor muzeului, însă, a fost nimicită deoarece nu era pe placul organelor comuniste, inclusiv o parte din patrimoniul adunat sub directorul fondator Gheorghe Cincilei.
Cunoscut mai mult ca Turnul de Apă, a fost redeschis în toamna anului 2011, după o pauză de aproape 10 [..]
Muzeul orașului Chișinău (Turnul de Apă)
Cunoscut mai mult ca Turnul de Apă, a fost redeschis în toamna anului 2011, după o pauză de aproape 10 ani… Chiar dacă de-a lungul anilor a fost parţial deteriorat, clădirea a fost reconstruită după imaginile de epocă în anii 1980-1983, cu excepţia foişorului de foc din partea superioară, construit iniţial din lemn, formele căruia au fost repetate în piatră.
Construcția Turnului începe în 1860, și este finisată doar peste 28 de ani – în 1888 (functional, încă mai târziu – din 1892), odată cu venirea în funcția de primar al Chișinăului a lui Carol Schmidt . Acesta, împreună cu arhitectul Alexandru Bernardazzi, a construit două turnuri de apă, dintre care numai unul a rezistat până în zilele noastre.
Turnul de Apă se poate “lăuda” că este cu un an mai ”tânăr” decât Turnul Eiffel din Paris. Înăltimea sa este de 27 m.
Turnul are 4 săli de expoziție permanentă. Cel mai vechi exponat este un vas de lut din secolul IV d.Hr.
S-a înființat la 6 octombrie 1921 din inițiativa câtorva personalitatăți în frunte cu Sergiu T.Niţă, (ministru al Basarabiei în guvernul [..]
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”
S-a înființat la 6 octombrie 1921 din inițiativa câtorva personalitatăți în frunte cu Sergiu T.Niţă, (ministru al Basarabiei în guvernul României), Ştefan Ciobanu (membru al Academiei Române), scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici şi regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.
Prima stagiune a fost deschisă cu spectacolul „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Această trupă a activat o singură stagiune, reuşind să joace peste 25 de premiere. În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din București este întocmit un proiect în vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Actorilor bucureșteni Vasile Leonescu şi Constantin Mărculescu li s-a încredințat reorganizarea Teatrului din Chișinău.
Timp de 10 ani directoratul Teatrului Național din Chisinău a fost asigurat de personalităţi marcante ca George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Stefan Braborescu, Sergiu Cujbă, Mişu Fotino au însufleţit chipuri și forme la rampa primului teatru profesionist de la Chișinău.
Prin ordinul ministerial din anul 1935, pe motiv de lipsă de bani, Teatrul Naţional din Chișinău, alături de cele din Craiova şi Cernăuți, a fost inchis.
Dupa mai mulți ani, tocmai în 1994, Teatrul Național a fost redeschis cu numele de „Mihai Eminescu”. Într-un timp destul de scurt, colectivul Teatrului Naţional a montat circa 30 de premiere importante, care au cucerit nu doar publicul din Chișinău, ci și a câștigat numeroase premii la concursuri naționale și festivaluri internaționale.
Este un teatru de rezistență, militant, care a apărut într-un moment istoric de cotitură, în 1990, în etapa furtunoasă de [..]
Teatrul Naţional ”Satiricus Ion Luca Caragiale”
Este un teatru de rezistență, militant, care a apărut într-un moment istoric de cotitură, în 1990, în etapa furtunoasă de emancipare a conştiinţei naţionale și de demascare a ideologiei comuniste, proces care a avut drept finalitate istorică destrămarea imperiului sovietic şi proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova.
Cu certitudine, este primul teatru de satiră din republică, care a luat naştere şi dintr-o necesitate cultural-istorică, manifestînd un spirit novator şi combativ.
Mulţi regizori influenţaţi de cultura occidentală, abordează tot mai frecvent modalităţi inedite de exprimare artistică, propunîndu-şi să şocheze publicul.
Printre aceşti regizori se numără şi Sandu Grecu, fondatorul de facto al Teatrului SATIRICUS, care, după o stagiatură de doi ani la Teatrul „Satiricon” din Moscova, concepe într-o manieră regizorală inedită, primele spectacole ale tinerei trupe. Astfel, de la o montare la alta, de la un experiment artistic la o înscenare mai în spiritul tradiţiei se cristalizează stilul regizoral al lui Grecu şi, la modul general, maniera distinctă de joc a actorilor de la SATIRICUS.
În pofida faptului că de-a lungul celor mai mult de 30 ani de existenţă și-a schimbat de 4 ori sediul, trupa a realizat circa 70 de spectacole, unele dintre ele menţinîndu-se în repertoriu pe tot parcursul acestor ani. SATIRICUS este unicul teatru din spațiul românesc care a montat și are în repertoriul său activ toate piesele lui Ion Luca Caragiale.
Este unul din teatrele notorii din Chișinău. A fost fondat la 11 septembrie 1991. Teatrul a fost creat la inițiativa [..]
Teatrul Naţional „Eugene Ionesco”
Este unul din teatrele notorii din Chișinău. A fost fondat la 11 septembrie 1991. Teatrul a fost creat la inițiativa unei echipe de actori, absolvenți ai Școlii de teatru „B.Șciukin” din Moscova, în frunte cu Petru Vutcărău. Dramaturgul Eugène Ionesco și-a dat personal acordul ca noul teatru să-i poarte numele, acest gest fiind profund simbolic. Regizorul și actorul Petru Vutcărău a fost primul regizor și director artistic al teatrului, actualmente fiind și directorul teatrului.
Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” se stabilește temporar în România, la Râmnicu-Vâlcea, unde li se oferă cazare și o scenă în care pot monta și prezenta spectacole. După 5 luni de lucru la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, în cele mai mari orașe din România. În această perioadă teatrul, făcînd primii pași, cucerește premii la diverse festivaluri de teatru și înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română.
În vara anului 1991 teatrul revine la Chișinău. Sediul său a fost temporar situat în diferite localuri, ca pînă la urmă, în februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugène Ionesco” i s-a acordat, în sfîrșit, un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.
Profesor, preot, scriitor și poet. În 1897 este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină [..]
Alexe (Alexei) Mateevici (1888 – 1917)
Profesor, preot, scriitor și poet.
În 1897 este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină în 1902, “cu privilegii”.
Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală, care studia şi el la seminar în aceeaşi perioadă. Peste 30 de ani A.Plămădeală va ridica un monument pe mormântul prietenului său din tinerețe…
În 1907, în primele numere ale ziarului “Basarabia” apar poeziile “Ţăranii”, “Eu cânt”, “Ţara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” şi “Din cântecele poporane ale Basarabiei”. Publică mai multe studii și articole religioase, scrie despre obiceiurile moldovenilor basarabeni.
Încununează opera sa poezia “Limba noastră” – odă limbii române, pe care a plăzmuit-o doar cu o lună înainte de deces.
În anul 1994, versurile poeziei “Limba noastră” au fost alese ca text al Imnului de Stat al Republicii Moldova.
Chișinăul i-a comemorat veșnicia, numind o stradă din centrul orașului cu numele poetului. Un colegiu din capitală la fel îi poartă numele.
A locuit pe strada, care în prezent îi poartă numele. Pe peretele casei sale a fost instalată o placă comemorativă.
Avocat, judecător, scriitor, traducător (primordial de l.rusă), fabulist, descendent din viță nobilă de boieri moldoveni. Îsi începe activitatea la Chișinău, [..]
Alecu (Alexandru) Donici (1806 – 1865)
Avocat, judecător, scriitor, traducător (primordial de l.rusă), fabulist, descendent din viță nobilă de boieri moldoveni. Îsi începe activitatea la Chișinău, apoi la Iași, deținând o funcție importantă în Epitropia școlilor. Mai târziu devine asesor al Curții de Apel, fiind ales și Președinte al Judecătoriei Neamț în 1846. Membru activ al Divanului obștesc colaborează cu revistele „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și alte publicații periodice din acea perioadă. În afară de fabule, a compus versuri și piese de teatru. O parte din strămoșii săi sunt înmormântați în cimitirul bisericii „Sf. Constantin și Elena” din Chișinău, pe care au ctitorit-o de-a lungul anilor câteva generații, însuși Donici găsindu-și somnul de veci la Iași. Astăzi, o stradă din Chișinău îi poartă numele.
Traducător, scriitor, director de teatru și primar al orașului Iași. Și-a petrecut mai mulți ani în Chișinău, unde, la 1821, [..]
Constantin (Costache) Negruzzi (1808 -1868)
Traducător, scriitor, director de teatru și primar al orașului Iași. Și-a petrecut mai mulți ani în Chișinău, unde, la 1821, face cunostință și cu poetul A.S.Pușkin, aflat în exil. Poetul rus îi trezește interesul devreme pentru literatura universală. Din această perioadă datează și primele sale încercări literare: “Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821- 1822”.
Traduce versurile poeților ruși și a scriitorilor francezi. Se manifestă ca unul dintre liderii mişcării culturale, alături de Mihail Kogălniceanu, colaborând cu revistele „Dacia literară” (1840) şi „Propăşirea” (1844).
Mai târziu preia conducerea Teatrului Naţional de la Iaşi, împreună cu V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu. Se remarcă îndeosebi prin nuvela „Alexandru Lăpușneanul” și lucrarea „Scrisorile”.
Devenit adeptul domniei, este explicabilă neparticiparea lui la revoluţia din 1848 şi la Unirea Principatelor din 1859. Cunoștea 6 limbi străine. În Chișinău îi poartă numele un liceu și o stradă.
Renumitul poet, versurile căruia au fost traduse în peste 30 de limbi ale lumii. A debutat în 1957 (fiind încă [..]
Grigore Vieru – (1935 – 2009)
Renumitul poet, versurile căruia au fost traduse în peste 30 de limbi ale lumii.
A debutat în 1957 (fiind încă student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie) cu versuri pentru copii “Alarma”, apreciate la nivel înalt de critica literară. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și la ziarul „Tânărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”.
În 1960 se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii – Diploma de Onoare Andersen.
În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Decedat într-un accident tragic rutier, poetul a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în Cimitirul Central din strada Armenească. La înmormântare au venit câteva zeci de mii de oameni. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova.
Poetul a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Câteva licee din Republica Moldova, un bulevard central din Chișinău și o stradă din Iași îi poartă numele.
În anul 2010 a fost instalat bustul poetului pe Aleea Clasicilor din Chișinău.
Bulevardul Grigore Vieru (până în 2010 a fost parte a bd. Renașterii, în anii 1950–1959 str. Țentralnîi Luci) se află [..]
Bulevardul Grigore Vieru
Bulevardul Grigore Vieru (până în 2010 a fost parte a bd. Renașterii, în anii 1950–1959 str. Țentralnîi Luci) se află în sectorul Râșcani, Chișinău. Este o magistrală de importanță urbană cu o lungime de cca 1,5 km, începând de la str. Cosmonauților și sfârșind la intersecția cu str. Albișoara.
Între cele două benzi carosabile ale bulevardului este amenajat un spațiu verde îngust, compus dintr-o alee cu bănci și pomi pe margini, care însoțește bulevardul pe toată lungimea lui. Mini parcul este fragmentat în două locuri de intersecții. În perimetrul bulevardului sunt construite edificii cu menire socială și publică, blocuri de locuit cu 4 etaje și cu magazine la parter, printre care:
Banca Națională a Moldovei (nr. 7, 1973, arh. B. Vaisbein);
complexul hotelier Turist (nr. 13, 1971, arh. R. Bekesevici);
Liceul teoretic și căminele studenților de la Universitatea Agrară (nr. 6/2, anii 1950)
La intersecția cu str. Albișoara au fost construite cămine cu 10-12 etaje, care desăvârșesc compozițional trecerea bulevardului înspre splaiul Bâcului.
Monumentul, dedicat baladei „Miorița” a fost instalat în Chișinău la începutul lunii martie 2022, autor – Veaceslav Jiglițchi. Pentru moldoveni, [..]
Monumentul „Miorița”
Monumentul, dedicat baladei „Miorița” a fost instalat în Chișinău la începutul lunii martie 2022, autor – Veaceslav Jiglițchi.
Pentru moldoveni, „Miorița” este o amintire istorică. Deși intriga baladei populare moldovenești este departe de a fi eroică, dimpotrivă – eroul baladei crede în ireversibilitatea destinului, împotriva căruia nu merită să lupți, ci să-l accepți așa cum este… Miorița îl avertizează pe tânărul cioban că alți doi ciobani complotează să-l ucidă din invidie. Anticipându-și soarta, ciobanul se îndreaptă spre oița sa preferată și îi împărtășește acesteia ultimele sale dorințe… Simbolurile din „Miorița” își au originea în ritualuri și credințe străvechi. Istoricii consideră că balada datează din secolele XII-XIII și este una dintre cele mai vechi surse în care apare pentru prima dată naționalitatea „moldovenească”.
Scriitorul Alecu Russo a auzit-o la lăutari în 1846 și a consemnat versiunea sa despre „Miorița”, care a fost publicată ulterior de un alt scriitor, Vasile Alecsandri. Câțiva ani mai târziu, Alecsandri a făcut cunoștință cu o altă versiune a baladei, a modificat textul original și a publicat „Miorița” renovată în două colecții de poezie populară.
„Miorița” a fost tradusă de multe ori în limbi străine. Ca orice capodoperă folclorică, este foarte greu de tradus într-o formă poetică…
Miorița (baladă populară)
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câini mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
– Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
– Drăguţule bace,
Dă-ţi оile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
– Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele – mii,
Şi stele – făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
„Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Pana corbului;
Оchişorii lui,
Mura câmpului? ”
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-о gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
С-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele – mii,
Şi stele – făclii!..
Pe 15 mai 2021, în capitală, a fost inaugurat un nou scuar. Acesta este amplasat în sectorul Râșcani, pe strada [..]
Monumentul lui Guguță
Pe 15 mai 2021, în capitală, a fost inaugurat un nou scuar. Acesta este amplasat în sectorul Râșcani, pe strada Kiev, și se numește Scuarul Guguță. Acolo a fost instalat și un monument al celebrului personaj inventat de scriitorul Spiridon Vangheli.
Spațiul verde numește „Guguță”, iar punctul de atracție al zonei este monumentul personajului. Lucrarea este din bronz, are înălțimea de 1,5 metri și a fost realizată de sculptorul Veaceslav Jiglițchi.
Scriitorul Spridon Vangheli, supranumit și „tata lui Guguță” a decedat la vârsta de 92 de ani pe 21 iunie 2024. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău. Ziua de 24 iunie 2024 a fost desemnată zi de doliu pentru întreaga țară.
Universitatea Pedagogică de Stat „ION CREANGĂ” din Chișinău a fost formată conform Hotărârii Guvernului R. S. S. Moldovenești din 16 [..]
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
Universitatea Pedagogică de Stat „ION CREANGĂ” din Chișinău a fost formată conform Hotărârii Guvernului R. S. S. Moldovenești din 16 august 1940, cu denumirea inițială Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat, care în 1955 a fost redenumit Institutul Pedagogic de Stat „ION CREANGĂ” din Chișinău. În anul 1992, în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 330 din 21 mai “Cu privire la reorganizarea sistemului învățământului universitar”, Institutul este reorganizat în Universitatea Pedagogică de Stat „ION CREANGĂ” din Chișinău.
În corespundere cu ordinul Ministerului Învățământului din 20 iulie 1946, pe lângă Institut a fost formată aspirantura, care pregătea specialiști în domeniul filologiei, istoriei, matematicii, fizicii, botanicii etc.
În anul 1948 în Institut a început pregătirea specialiștilor la limbile engleză și franceză. În legătură cu necesitatea pregătirii pedagogilor de cultura fizică, în anul 1949 a fost deschisă Facultatea de Cultură Fizică. În anul formării, Institutul întrunea cinci facultăți: Istorie și Filologie, Fizică, Matematică, Biologie, Geografie.
Astăzi, Universitatea întrunește 5 facultăți. Pe parcursul ultimilor zece ani de activitate, Universitatea și-a lărgit considerabil profilul de pregătire a profesorilor școlari, a fost reînnoit nomenclatorul specialităților și au fost revăzute planurile de învățământ. Facultățile Universității pregătesc cadre didactice la peste 130 de programe de studii. Universitatea dispune de cadre didactice și științifice de o înaltă calificare.
Română
Русский 
English 
