Muzeul Vinului din Stăuceni

Muzeul Vinului din Stăuceni este un mic, dar valoros obiectiv cultural dedicat tradiției vitivinicole a Republicii Moldova, aflat în incinta prestigiosului Colegiu Național de Viticultură și Vinificație din Stăuceni, o instituție fondată în anul 1842. Situat la doar câțiva kilometri de Chișinău, muzeul oferă vizitatorilor o incursiune autentică în istoria și tehnologia vinului moldovenesc.

Expoziția include o colecție de obiecte istorice: sticle de vin vechi, unelte tradiționale, utilaje viticole și materiale didactice folosite în procesul de formare a specialiștilor din domeniu. Printre exponatele cele mai apreciate se numără diverse tipuri de recipiente de sticlă, folosite de-a lungul decadelor pentru îmbutelierea vinurilor produse în Moldova.

Muzeul este strâns legat de activitatea didactică și practică a colegiului, care dispune de o mini-fabrică de vin funcțională, unde elevii participă la procesul real de vinificație – de la recoltarea strugurilor până la îmbuteliere. Astfel, muzeul funcționează nu doar ca spațiu de expunere, ci și ca laborator educativ.

Acest mic muzeu face parte din Ruta Turistică Vitivinicolă (națională) nr. 2, care conectează localitatea Stăuceni cu Cricova, Orheiul Vechi și Brănești, fiind integrat în oferte turistice de 5–7 ore, organizate de ANTREC și agenții specializate. Este un punct de atracție pentru iubitorii vinului autentic, al tradiției și al patrimoniului rural.

Muzeul orașului Chișinău (Turnul de Apă)

Cunoscut mai mult ca Turnul de Apă, a fost redeschis în toamna anului 2011, după o pauză de aproape 10 ani… Chiar dacă de-a lungul anilor a fost parţial deteriorat, clădirea a fost reconstruită după imaginile de epocă în anii 1980-1983, cu excepţia foişorului de foc din partea superioară, construit iniţial din lemn, formele căruia au fost repetate în piatră.
Construcția Turnului începe în 1860, și este finisată doar peste 28 de ani – în 1888 (functional, încă mai târziu – din 1892), odată cu venirea în funcția de primar al Chișinăului a lui Carol Schmidt . Acesta, împreună cu arhitectul Alexandru Bernardazzi, a construit două turnuri de apă, dintre care numai unul a rezistat până în zilele noastre.
Turnul de Apă se poate “lăuda” că este cu un an mai ”tânăr” decât Turnul Eiffel din Paris. Înăltimea sa este de 27 m.
Turnul are 4 săli de expoziție permanentă. Cel mai vechi exponat este un vas de lut din secolul IV d.Hr.

Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Format la 21 decembrie 1983. Denumirea i-a fost modificată de câteva ori, ca, în sfârșit, să poarte numele actual.
Actualmente Muzeul Național de Istorie a Moldovei este subordonat Ministerului Culturii al Republicii Moldova, activitatea sa științifică fiind coordonată de către Academia de Ştiințe. Sediul se află în clădirea fostului gimnaziu de băieți din Chișinău.
Patrimoniul muzeului, constituit inițial din fondurile Muzeului Gloriei Militare și colecțiile de istorie ale Muzeului de Stat de Istorie și Studiere a Ţinutului Natal, s-a îmbogățit an de an cu piese tot mai semnificative și de o reală valoare științifică prin cercetare, donații și achiziții.
La creșterea și diversificarea patrimoniului au contribuit deopotrivă, în anii 1989-1995 și 2006-2007, și transferurile masive de patrimoniu dintr-un șir de muzee desființate – Muzeul Republican al Prieteniei Popoarelor, Muzeul de Istorie a PCM, Muzeul Republican al Istoriei Comsomolului, Muzeul Republican “G. I. Kotovski și S. Gh. Lazo”, Muzeul Republican de Istorie a Religiei, Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari și Muzeul de Arheologie al AŞM.
În anul 1991 este deschisă pentru public prima expoziție permanentă de istorie “Pagini de istorie multimilenară”, cuprinzând perioada istorică din cele mai vechi timpuri până în anul 1940.
În august 1990, la parterul muzeului, este inaugurată diorama operației Iași-Chișinău, iar în 1994, la demisol, este deschisă expoziția din metale nobile – “Tezaur”.
Astăzi Muzeul Național de Istorie a Moldovei deține 348 619 piese din patrimoniul cultural al țării.

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

Istoria lui începe în anul 1889, cînd Zemstva Basarabiei a organizat prima Expoziţie Agricolă şi Industrială, care a şi stat la baza fondării instituţiei muzeale. Cel mai vechi muzeu din Republica Moldova, în decursul anilor deseori i-a fost modificat numele. În prezent deţine un patrimoniu enorm de circa 135 mii de piese.
Expoziţia permanentă activează cu genericul „Natura. Omul. Cultura”, cu o suprafaţă de peste 2000 m2.
Muzeul dispune și de o Sală de Expoziţii temporare, în care se etalează diverse șezători, master-class si expoziţii, atât din patrimoniul propriu, cât şi din patrimonial altor muzee din țară și de peste hotare. Au devenit tradiţionale expoziţiile de artizanat ale meşterilor populari, care se organizează an de an.
În cadrul muzeului se desfășoară periodic manifestări folclorice, concursuri și festivaluri naționale și internaționale, punând în valoare creații populare culese din toate zonele republicii.
Sediul Muzeului a fost proiectat de arhitectul V.N. Ţiganco. Construcţia Muzeului a fost terminată în anul 1905, iar inaugurarea a avut loc în iunie 1906.

Muzeul Național de Artă al Moldovei

Este un muzeu amplasat în centrul Chișinăului, fiind singura instituție de acest profil din Republica Moldova. A fost fondat în anul 1939 de către sculptorul Alexandru Plămădeală și Auguste Baillayre -pictor francez, profesor la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, devenit și primul director al Muzeului Național de Artă al Moldovei.
Patrimoniul muzeului numără peste 39.000 de opere, care reflectă dezvoltarea artelor plastice din sec. XV-XXI. În muzeu permanent funcționează expoziții de artă europeană, rusă și orientală. Recent muzeul se află în clădirea fostului gimnaziu pentru fete, fondat de principesa Natalia Dadiani la începutul sec. XX.

Muzeul Regiei Transport Electric Chișinău

Muzeul Natural de Istorie al Universitații de Stat din Moldova

A fost format în 1952 la inițiativa studenților și profesorilor de la facultatea de biologie. Toate exponatele sale au fost colectate din expediții organizate de facultate, inclusi și de absolvenții ei, care au devenit biologi cu renume.
Specialiștii din domeniu au adus și au împăiat pentru muzeu animale, pești și păsări din toate colțurile pământului. Colecția cuprinde și un număr impresionant de reptile, păsări și mamifere din Republica Moldova.
Cel mai rar exponat în colecție, unic în lume, este un pui de cașalot, nou-născut, de doar 2 zile. Tot aici sunt prezentate vertebrele scheletului unei balene albastre de 28 de metri lungime și maxilarul unui cașalot adult.
În prezent, colecția muzeului cuprinde mai mult de 10 000 de exponate, multe dintre ele fiind prezente într-un singur exemplar din lume. Peste 40 de ani în acest muzeu activează o persoană de exceptie – ca specialist, ghid și director – domnul Poznakomkin Stanislav.

Muzeul Satului

Amplasat la intrarea în municipiul Chișinău, lângă Porțile Orașului, Muzeul Satului poate fi considerat o insulă a revelaţiei şi liniştii. Este locul perfect pentru meditații, loc în care rămâi surprins de fantasticul peisaj cu o atmosferă de poveste.
A fost creat în anul 1991, în calitate de filială a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, iar în mai 1995, este inaugurat ca „Muzeul Satului” oglindind satul basarabean din sec. XVIII-XIX. Muzeul găzduieşte monumente de arhitectură populară.
Primul monument amplasat la muzeu, în 1995, a fost moara de vânt din satul Opaci, raionul Căușeni, care a fost distrusă într-un incendiu din anul 2001 și, deocamdată, nu a fost restabilită. La ora actuală, complexul muzeal se mândreşte cu cel mai vechi monument ecleziastic din Republica Moldova, biserica de lemn adusă din satul Hirișeni, cu scopul de a fi restaurată şi îngrijită. A fost construită în anul 1642 şi este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din ţară, având o înălţime de 27 de metri.

Muzeul Zemstvei

Muzeul Zemstvei, inclus în Registrul monumentelor de arhitectură sub denumirea „Clădirea fostului orfelinat, mai târziu cârmuirea Zemstvei Guberniale a Basarabiei”, este o clădire istorică amplasată în Chișinău, pe strada Alexei Șciusev 103. Reprezintă un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, compus din 4 edificii,  care a fost introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. La moment nu funcționează ca muzeu.

În anul 1918, când Basarabia a intrat în componența României, Zemstva și-a încetat activitatea, clădirea devenind spațiu exclusiv muzeal până în 1932. Din 1932 până în 1938, complexul de clădiri a fost preluat de facultatea de agronomie a Universității din Iași.

După cel de-al II-lea Război Mondial, au existat planuri de a reamenaja muzeul, dar fără de succes. Acest lucru s-a întâmplat abia în 2010, când clădirea a trecut sub administrarea Muzeului de Etnografie, iar la intrare a fost instalată inscripția „Muzeul Zemstvei”. Una din cele patru clădiri a fost reabilitată (de la colțul cu strada Sfatul Țării) și servește în prezent ca sediu al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor .

Există planuri de reabilitare și restaurare a muzeului, dar ele încă nu sunt realizate.

Muzeul de Anatomie a Omului

Muzeul de anatomie a omului din cadrul Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” constituie mai mult decât o simplă prezentare a unor exponate.  Grație numărului și calității articolelor pe care le include, este, de fapt, o colecție unică, populară și la nivel internațional.

Actualmente, Muzeul de anatomie dispune de una dintre cele mai valoroase şi impunătoare colecții de articole anatomice, fiind printre puținele de acest gen din Europa, și se bucură de aprecierea experților internaționali. Muzeul exercită un rol important în transmiterea cunoștințelor despre om, despre particularitățile morfo – funcționale la diferite etape ale ontogenezei pre şi postnatale, influenta diferitor factori nocivi şi a modului de trai asupra activității organelor şi sistemelor de organe. Muzeul este vizitat, în mod frecvent, de elevii şi profesorii liceelor din orașe şi sate, de studenții colegiilor şi universităților din șară şi de numeroase delegații de peste hotare.

Colecția Muzeului de anatomie a omului include cca 2000 de piese cu o valoare științifico-didactică inestimabilă, reprezentând oase, schelete, preparate umede – articulații, mușchi, organe interne și sisteme de organe, embrioni în diverse perioade de dezvoltare, secțiuni anatomice plastinate, malformații, monstruozități etc., păstrate în soluție de formol, piese obținute prin corodare și mumificare, mulaje, care constituie un adevărat tezaur al Alma Mater.

Casa-muzeu „Aleksandr Pușkin”

Este un muzeu, sediul căruia este și un monument de arhitectură de valoare națională, inclus în Registrul de monumente de istorie și cultură a municipiului Chișinău.

Edificiul respectiv este cel în care tânărul poet rus Aleksandr Pușkin (avea 21 ani) a locuit timp de câteva luni, după ce fusese exilat de administrația țaristă rusă în capitala Basarabiei. A sosit în Chișinău în septembrie 1820.

Casa, care aparținea atunci generalului Inzov, a obținut statut de muzeu la 10 februarie 1948. În muzeu sunt expuse materiale referitoare la viața poetului din Chișinău – tablouri, printuri, obiecte a artei decorative de la sfârșitul secolului XVIII-lea – începutul secolului XIX, sculpturi, precum și ediții ale operelor sale scrise în Basarabia.
Se consideră că în lume s-au păstrat până la momentul actual doar 2 case, în care a locuit Pușkin, una dintre ele fiind cea de la Chișinău.

Casa memorială “Alexei Șciusev”

S-a organizat chiar în casa părintească, în care s-a născut și a locuit timp de 24 de ani marele arhitect sovietic (1873-1949). Edificiul a fost ridicat în anii 1851-1853. Acum această casă este un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, introdusă în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău.
Iniţial, în anul 1947 a fost organizat un muzeu de arhitectură sovietică chiar de însuși Alexei Sciusev. Baza lui au constituit desene, machete, documente si scrisori din arhiva personală a arhitectului. Muzeul n-a supraviețuit timpului, și la începutul anilor 50 este desființat.
În 1973 i se dă o nouă viață muzeului – la 100 de ani de la celebrarea nașterii marelui architect aici este deschisă o expozitie permanentă, dedicată vieții și activitații lui Alexei Șciusev, care functionează și până în prezent.
Tot în acest muzeu se află și o mini-expoziție dedicată încă unei personalități remarcabile și ilustre – lui Alexandru Bernardazzi, primul architect oficial al orașului Chișinău (1831-1907)

Muzeul de Istorie Militară

Fondul muzeului cuprinde peste 20 de mii de piese, fotografii, documente și obiecte militare. Exponatele au fost colectate de angajații instituției de la cetățenii din oraș. O parte din exponate au aparținut Armatei Naționale.
Pe lângă sala dedicată conflictului armat din Transnistria, în incinta muzeului, găsim și alte săli de expoziție permanentă – pornind la perioada antică, războaiele daco-romane, perioada medievală, cea modernă. Aici aflăm despre războaiele ruso-turce, primul război mondial. Avem și perioada interbelică, dar și cel de-al II Război Mondial.
Chiar la intrare în Muzeul Militar, vizitatorii pot afla mai multă informație utilă despre constituirea Sfatului Țării.
În 2015 în incinta muzeului a fost deschis și un compartiment care reflectă evenimentele din 28 iunie 1940 – 5 martie 1953, dedicate celor trei valuri de deporări în masă.

Muzeul Cărții

Este cel mai tânăr muzeu, inaugurat în 2018, în cadrul Bibliotecii Naționale.
La baza patrimoniului muzeului sunt colecțiile speciale din secția “Carte Veche și Rară” a bibliotecii, care astăzi posedă peste 30 de mii de documente.
În muzeu au fost expuse cele mai curioase forme de carte care au existat de-a lungul istoriei.
Sala mică abundă în informaţii, exponate şi curiozităţi. Astfel veţi afla detalii despre legătura cărţilor, evoluţia sistemelor de scriere, despre cel mai vechi manuscris, istoria tiparului, primii artişti tipografi şi despre cărţile minuscule.
La Muzeul Cărţii veţi găsi un fragment din Coran, carte-medalion de 11-15 mm, Punguţa cu doi bani, ediţie suvenir de 60×40 mm şi multe altele.
Cel mai vechi exponat prezentat aici este manuscrisul “Evanghelia Ostrog”, realizat în anul 1056, iar cea mai veche carte tipărită datează cu anul 1551 și reprezintă comentariile la „Categoriile lui Aristotel”.

Galeria de Artă „Alexander”

Localizată chiar în centrul orașului, la intersecția bd. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni și bd. Ștefan cel Mare, a fost înființată în anul 2000 de soții Alexandru Neceainecu (architect) și Natalia Obadă (artistă).
Aici, într-o sală mica, sunt expuse spre vânzare lucrările a mai mulți artiști plastici din Moldova, care lucrează în stil diferite – de simbolism, artă naivă sau primitivism. Pictura, grafica, sculptura, păpuși create manual, lucruri din papier-mache, obiecte din ceramică și decorațiuni de interior – aceasta este doar o mică părticică din tot diversimentul prezentat într-un spațiu restrâns din centrul capitalei.

Centrul Expozițional “Constantin Brâncuşi”

Cel mai mare și cel mai important centru expozițional artistic al țării și al capitalei. Permanent găzduieste expoziţiile membrilor titulari ai Uniunii Artistilor Plastici din republică.
În cadrul expoziţiilor temporare sunt expuse lucrări de pictură, grafică, artă decorativă, ceramică și sculptură a oamenilor de artă – și al celor care de abea fac primii pași în artă, și al celor mai renumiți – din țară și de peste hotarele ei.
Vernisajele din centrul expozițional sunt renumite pentru aportul său remarcabil în lumea artei contemporane.

Ruinele Muzeului Bisericesc/Catedrala Veche

Muzeul Bisericesc juridic ia naștere la 4 aprilie 1904, odată cu înființarea Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Chișinău, prin efortul distinsului savant basarabean Ioan Halippa.

Conform regulamentului, Societatea avea drept scop studierea multilaterală al trecutului Bisericii locale, începând cu ivirea creștinismului în hotarele Basarabiei. Activitatea Societății a fost îndreptată spre căutarea, păstrarea și studierea monumentelor, care se referă la înființarea bisericilor, înființarea parohiilor, a ierarhiei bisericești atât a celei superioare, cât și celei inferioare, a vieții religios-morale a clerului și a mirenilor, a situației educative, contra răspândirei ereziilor și a sectelor. Societatea s-a îngrijit de adunarea documentelor scrise, ce se referă la partea bisericească, de asemenea și de cărțile bisericești, icoane și în general de toate lucrurile bisericești, aduce la cunoștință, descrise, prelucrează materialul arheologico-bisericesc, istoric și etnologic, care se păstrează în intituții și la persoane particulare.

Pentru realizarea obiectivelor propuse Societatea avea drept pentru păstrarea antichităților bisericești, un muzeu, o bibliotecă, arhivă și dreptul de a edita o revistă. Astfel, în perioada anilor 1909-1934 Societatea a editat Revistă științifică, unde au debutat ierarhi, preoți, teologi și cercetători români din Basarabia, apoi, din întreagă România. Au văzut lumina tiparului 24 de volume.

Societatea tindea spre realizarea și altui scop, prevăzut de regulament, și anume: îmbogățirea fondului muzeului bisericesc.

La 20 mai 1920 muzeul a fost vizitat de Regele României Ferdinand I și Regina Maria cu Regală Principesa Elisabeta. La fel a muzeul a primit pe Mitropolitul Miron Cristea (viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), Octavian Goga – ministru al Cultelor, Visarion Puiu – episcop de Argeș, veniți în Chișinău cu prilejul inscaunării a Mitropolitului Gurie Grosu. În 1919 muzeul a vizitat O. Tafrali – profesor de la universitatea din Iași. La 28 octombrie aceluiași an, Nicolae Iorga, care s-a interesat cu amânuntul de tezaurul acestui muzeu, notându-și impresiile sale în cartea de aur a vizitatorilor: „Am cercetat frumoasa culegere, luându-mi îndatorire de-a o îmbogăți, am admirat ce poate dragostea unită cu credința și hărnicia”.

Până la 1940, Muzeul se afla în clădirea Casei Eparhiale de pe bulevardul Împăratul Alexandru, edificiul supranumit „Serafimovsky Dom” (casa lui Serafim, în cinstea Arhiepiscopului de Chișinău și Hotin Serafim Ciceagov, fondatorul acestei clădiri). În 1941 clădirea a fost aruncată în aer de către armata sovietică, iar mai tîrziu, după finisarea războiului, a fost și demolată complet.

În 1940 Muzeul a fost evacuat în România. Odată cu restabilirea vieții eclesiastice din Basarabia din anul 1941 s-a pus problema reanimării Muzeului, inițiator fiind parohul bisericii Sfinții Arhangheli – preotul Paul Mihail. Cercetătorul Gheorghe Bezviconi arată că „…În casa bătrânească a Mitropolitului Gavriil, din faţa bisericii s-a reînfiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici…”. Anume aici, în primii ani de activitate în calitate de mitropolit al eparhiei Chișinăului și Hotinului a locuit Gavriil Bănulescu-Bodoni. Edificiul, construit în 1792, se afla în apropierea bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, cunoscută și cu denumirea de Catedrala Veche sau Soborul Vechi. După 150 ani, locul a devenit tot mai mult acăpărat de clădiri lipsite de gust arhitectonic, precum și o sinagoră, care nu numai că au distrus aspectul autentic, dar au și strâmtorat accesul către sfântul locaș.

La 24 mai 1942, urmare vizitei guvernatorului Basarabiei, Constantin G. Voiculescu, părintele Paul obține înlăturarea a 28 de clădiri și a sinagogii construite pe teritoriul cimitirului bisericii, lărgirea și pavarea drumului despre Soborul vechi, restaurarea reședinții mitropolitului Gavriil, transformarea acesteia în Muzeul Bisericesc și însărcinarea preotului Paul în proiectul de organizarea Muzeului. Lucru a fost realizat în cinci luni de zile, sub directă îndrumare a guvernatorului, cu cheltuiala Directoratului Românizării, planul arhitectoral de Teodor Duțescu și antrepriză de Petre Lupescu.

În toată această perioada, ctitorul și sprijinitorul principal a fost ierarhul Bisericii Basarabene, care a căutat modalități de dotare și îmbogățirea fondului muzeului cu odoare bisericești, cărți și obiecte tradiționale românești.

A fost creată și o Comisie pentru organizarea muzeului în frunte cu Efrem Enăchescu, Arhiepiscop-Locotenent de Chișinău. Din comisie făceau parte Directorul Învățământului și al Cultelor Titus Hotnog, Directorul Arhivelor Statului L.T. Boga, Directorul Muzeului Regional al Basarabiei Iosif Lepși, preoții Nicolae Bolboceanu, Alexandru Severin și Paul Mihail. Comisia a primit și sumă de 126,200 lei pentru cheltuieli de organizare a Muzeului.

Redeschiderea muzeului bisericesc din Chişinău a avut loc la 1 noiembrie 1942, în cadrul festivităților dedicate Dezrobirii Basarabiei. La inaugurarea noului sediu a fost prezenți conducerea orașului, ierarhi și clerici basarabeni, intelectuali și multă lume din Basarabia.

În biblioteca Muzeului a fost semnat și un document oficial pe un pergament, împodobit cu chenar: „Această casă zidită la 1792 a fost reședința scaunului celui dintâi Mitropolit al Basarabiei, Gavriil Bănulescu – român de baștină. În ea s-au zămâslit și întocmit însemnate documente, privind apărarea vechilor legiuiri ale Moldovei și obiceiurile pământului, precum și organizarea nouă a vieții administrative bisericești din Basarabia. Scaunul mitropolitan sub Gavriil Bănulescu (1812-1821), alături de Vechea Catedrală, a fost un focat de lumină cărturărească și un izvor de înțelepciune și de mângâiere pentru români moldoveni zmulși din obștea românească.  La un an după a doua dezrobire a Basarabiei, prin vitejia oștirii române și germane, de sub comanda Mareșalului Ion Antonescu, Înaltă Ocârmuire din Basarabia, din îndemn creștinesc și românesc, a hotărât să tocmească din nou acest lăcaș, rânduind în el Muzeu Bisericesc, pus sub stăpânirea și oblăduirea Arhiepiscopiei Chișinăului. Deschiderea acestui Muzeu Bisericesc a avut loc la 1 Noiembrie 1942, în zilele M.S. Regelui Mihai I al tuturor românilor,…”.

Astfel, din inițiativa lui Paul Mihail și prin susținerea conducerii Basarabiei și administrației locale „prin transformarea vechiului palat ruinat, al celui dintâi mitropolit al Basarabiei, în Muzeu Bisericesc, se păstează clădirea ca monument de veche arhitectură moldovenească, redându-se Bisericii fosta Mitropolie cu un teren de peste 2 ha. Orașul Chișinău s-a îmbogățit cu un așezământ de înaltă cultură istorico-bisericească, cu o frumoasă și largă priveliște spre ogoarele și dealurile înconjurate, iar Neamul românesc cu o mărturie a trecutului istoric și bisericesc al Basarabiei”.

Dar activitatea Muzeului nu a durat mult. Munca prodigioasă a părintelui Paul Mihail a fost stopată de revenirea sovieticilor, a patrimoniul nestemat a dispărut fără urme.

După 1944 Muzeul este devastat, patrimoniul muzeului a fost evacuat în localitatea Plopşor, jud. Dolj. Când armata sovietică ocupă România, lăzile cu bunurile Muzeului dispar. Ulterioară soarta a exponatelor nu este cunoscută.

Custodile Muzeului – părintele Paul Mihail, a muncit mult pentru reabilitatea și conservarea antichităților bisericești, tot el a a suferit mult după distrugerea Muzeului și dispăriția obiectelor muzela. El își amintește cu durere în suflet: „[…] A rămas Muzeul istoric-bisericesc, cel plin cu cărți vechi și manuscrise multe, comoara trecutului istoric-bisericesc al Basarabiei, cu documente, obiecte de artă și veșminte. Atâtea mitre arhierești, atâtea cărți și evanghelii îmbrăcate în aur și argint, atâtea cruci vechi de chiparos, atâtea odoare și icoane! Cazania mitropolitului Varlaam, Viețile Sfinților ale lui Dosoftei, Biblia lui Șerban Cantacuzino, Mărgăritarul Sf. Ioan Gură de Aur, Evanghelii, manuscripte românești și slavone, grecești și rusești […]”.

Clădirea Muzeului a fost demolată de rând cu Soborul Vechi în anii ’60 ai sec.XX. Clădirea vechiului Sobor a fost demolată de autoritățile sovietice și înlocuită cu cinematograful „Moscova”, ulterior transformat în Teatrul „Eugen Ionesco”. Clădirea Casei Eparhiale a fost demolată în 1960, când au avut loc modificări de arhitectură urbană în zonă, atunci fiind ridicat de autorități un monument consacrat eroilor comsomoliști.

La 5 noiembrie 2021, cu prilejul marcării celor 200 ani de la trecerea la cele veșnice a Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni și mai ales urmarea canonizării acestuia, în preajma Teatrului „Eugen Ionesco” au fost lansate săpături arheologice, „în căutarea fundației clădirii Muzeului Bisericesc și a clădirii unde a locuit primii ani mitropolitul Bănulescu-Bodoni. Clădirea se afla în preajma bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost aruncată în aer de către comuniști în ’63, în contextul restructurării orașului în stil sovietic. Urmele acesteia au fost date uitării pentru 60 de ani…

În această zonă au fost descoperite și parțial cercetate fundațiile unui edificiu și trei structuri subterane din piatră, demolate în anii 1960.

De asemenea, se mai planifică inițierea unui proiect de conservare și muzeificare a urmelor clădirilor dispărute: biserica ,,Arhanghelii Mihail și Gavriil (Catedrala Veche) și Muzeul Bisericesc, pe terenul din adiacența Teatrului ,,Eugen Ionesco”.

Toate aceste acțiuni au menirea să contribuie la restaurarea, conservarea și valorificarea durabilă a obiectivelor arheologice, ce au o mare valoare istorică și arhitecturală.

Textul dat este pregătit pe baza articolului semnat de către preotul Maxim Melinti.