Teatrul Verde

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”

S-a înființat la 6 octombrie 1921 din inițiativa câtorva personalitatăți în frunte cu Sergiu T.Niţă, (ministru al Basarabiei în guvernul României), Ştefan Ciobanu (membru al Academiei Române), scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici şi regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.
Prima stagiune a fost deschisă cu spectacolul „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Această trupă a activat o singură stagiune, reuşind să joace peste 25 de premiere. În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din București este întocmit un proiect în vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Actorilor bucureșteni Vasile Leonescu şi Constantin Mărculescu li s-a încredințat reorganizarea Teatrului din Chișinău.
Timp de 10 ani directoratul Teatrului Național din Chisinău a fost asigurat de personalităţi marcante ca George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Stefan Braborescu, Sergiu Cujbă, Mişu Fotino au însufleţit chipuri și forme la rampa primului teatru profesionist de la Chișinău.
Prin ordinul ministerial din anul 1935, pe motiv de lipsă de bani, Teatrul Naţional din Chișinău, alături de cele din Craiova şi Cernăuți, a fost inchis.
Dupa mai mulți ani, tocmai în 1994, Teatrul Național a fost redeschis cu numele de „Mihai Eminescu”. Într-un timp destul de scurt, colectivul Teatrului Naţional a montat circa 30 de premiere importante, care au cucerit nu doar publicul din Chișinău, ci și a câștigat numeroase premii la concursuri naționale și festivaluri internaționale.

Teatrul Național de Opera și Balet „Maria Bieșu”

La 5 iulie 1957 Ministerul Culturii al RSSM A. Lazarev semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”, un document epocal pentru dezvoltarea ulterioară a acestei instituţii de prim rang a culturii naţionale. Evoluţia istorică a Teatrului de Operă moldovenesc începe calculul cronologic cu un 1 an înainte de semnarea documentului ministerial – din ziua montării primei opere naționale moldovenești, şi anume pe 9 iunie 1956 – opera „Grozovanul” de David Gherşfeld.
Teatrul a cunoscut mai multe etape de dezvoltare. Perioada inițială a format repertoriul și a cristalizat operele, perioada de dezvoltare a școlii canto academice a adus lumii nume inedite, ca, de exemplu primadona Maria Bieșu, care devine deținătoarea titlului de Prima Cio-Cio-San a lumii în 1967, la Concursul internațional al interpreților lirici în numele lui Miura Tamaki (la Tokio, Japonia).
În anul 1983 a avut loc premiera baletului naţional „Luceafărul”, pe motivele poemului lui Mihai Eminescu. „Luceafarul” este prima lucrare în genul de balet a compozitorului Eugen Doga.
În septembrie 1990, grație insistenței primei teatrului, la Chișinău a fost inaugurat Primul Festival Internațional al starurilor de operă și balet, întitulat „Învită Maria Bieșu”.
După decesul Mariei Bieșu în 2012, denumirea Festivalului s-a schimbat pe „Festivalul Internațional Maria Bieșu”. Astăzi Festivalul a devenit unul din principalele simboluri ale culturii din Republica Moldova, iar Chișinăul – una dintre capitalele muzicii de operă și balet din Europa.

Teatrul Naţional „Eugene Ionesco”

Este unul din teatrele notorii din Chișinău. A fost fondat la 11 septembrie 1991. Teatrul a fost creat la inițiativa unei echipe de actori, absolvenți ai Școlii de teatru „B.Șciukin” din Moscova, în frunte cu Petru Vutcărău. Dramaturgul Eugène Ionesco și-a dat personal acordul ca noul teatru să-i poarte numele, acest gest fiind profund simbolic. Regizorul și actorul Petru Vutcărău a fost primul regizor și director artistic al teatrului, actualmente fiind și directorul teatrului.
Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” se stabilește temporar în România, la Râmnicu-Vâlcea, unde li se oferă cazare și o scenă în care pot monta și prezenta spectacole. După 5 luni de lucru la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, în cele mai mari orașe din România. În această perioadă teatrul, făcînd primii pași, cucerește premii la diverse festivaluri de teatru și înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română.
În vara anului 1991 teatrul revine la Chișinău. Sediul său a fost temporar situat în diferite localuri, ca pînă la urmă, în februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugène Ionesco” i s-a acordat, în sfîrșit, un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.

Teatrul Naţional ”Satiricus Ion Luca Caragiale”

Este un teatru de rezistență, militant, care a apărut într-un moment istoric de cotitură, în 1990, în etapa furtunoasă de emancipare a conştiinţei naţionale și de demascare a ideologiei comuniste, proces care a avut drept finalitate istorică destrămarea imperiului sovietic şi proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova.
Cu certitudine, este primul teatru de satiră din republică, care a luat naştere şi dintr-o necesitate cultural-istorică, manifestînd un spirit novator şi combativ.
Mulţi regizori influenţaţi de cultura occidentală, abordează tot mai frecvent modalităţi inedite de exprimare artistică, propunîndu-şi să şocheze publicul.
Printre aceşti regizori se numără şi Sandu Grecu, fondatorul de facto al Teatrului SATIRICUS, care, după o stagiatură de doi ani la Teatrul „Satiricon” din Moscova, concepe într-o manieră regizorală inedită, primele spectacole ale tinerei trupe. Astfel, de la o montare la alta, de la un experiment artistic la o înscenare mai în spiritul tradiţiei se cristalizează stilul regizoral al lui Grecu şi, la modul general, maniera distinctă de joc a actorilor de la SATIRICUS.
În pofida faptului că de-a lungul celor mai mult de 30 ani de existenţă și-a schimbat de 4 ori sediul, trupa a realizat circa 70 de spectacole, unele dintre ele menţinîndu-se în repertoriu pe tot parcursul acestor ani. SATIRICUS este unicul teatru din spațiul românesc care a montat și are în repertoriul său activ toate piesele lui Ion Luca Caragiale.

Teatrul Republican „Luceafărul”

Teatrul Republican ”Luceafărul” a fost fondat în anul 1960 ca teatru pentru copii și tineret. La 30 septembrie, prin ordinul ministrului Culturii al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, Arteom Lazarev și în conformitate cu hotărârea Biroului Comitetului Central și a Colegiului Ministerului Culturii, invocându-se ședința din 18 august 1960, s-a dispus redenumirea Teatrului pentru Tineret și Copii ”Licurici” în Teatrului pentru Tineret și Copii ”Luceafărul”.

Din 1960 până în 1991, ”Luceafărul” a fost cunoscut ca Teatru pentru tineret și copii, acest lucru fiind menționat în ordinul de fondare al instituției. În anul 1991, prin ordinul din 18 martie semnat de ministrul Culturii și Cultelor al Republicii Moldova, domnul Ion Ungureanu, Teatrului ”Luceafărul” i-a fost conferit statut de teatru dramatic și a fost redenumit în Teatrul Republican ”Luceafărul”, fiindu-i stabilit grupul II de remunerare a muncii pentru personalul de conducere.

Din 1991 până în prezent, instituția activează sub titulatura de Teatrul Republican ”Luceafărul”, aflându-se în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.

Teatrul Municipal de Păpuşi „Guguţă”

Și-a deschis pentru prima data ușile pentru cei mai mici spectatori ai săi pe 27 noiembrie 1992.
Încă din momentul înființării a fost plămădit ca un teatru pentru educarea copiilor în spirit național și pentru promovarea valorilor culturale ale neamului.
Ideea formării unui așa teatru le-a apartinut unui grup de oameni intelectuali ai timpului – primului primar de Chișinău după independență – dlui Nicolae Costin, regizorului Veniamin Apostol si actorului Victor Ştefaniuc. Cel din urmă a devenit mentorul și directorul artistic al teatrului, în care a activat timp de 18 ani, pînă la trecerea lui în nemurire.
Primele piese jucate au fost „Ivan Turbincă” şi „Evoluţie”, care s-au înscris perfect în spaţiul artei păpuşăreşti moderne, fapt pentru care teatrul a fost invitat de mai multe ori în turneuri peste hotare și la diverse festivaluri internaţionale.

Teatrul „Geneza Art”

Teatrul Geneza Art (TGA) este unul din teatrele independente din Republica Moldova. “Debutul” TGA a avut loc în ianuarie 2010 cu spectacolul “Floare albastră”, un omagiu adus marelui poet Mihai Eminescu  pentru “îngerului său blond” poeta Veronica Micle.
Anul 2017, este perioada în care TGA îşi inaugurează stagiunea a VIII-a, având în palmaresul artistic circa 20 de spectacole montate, zece dintre care sunt incluse în repertoriul pentru stagiunea actuală.
Obiectivul prioritar al TGA este de a promova tinerii actori şi de a alege un repertoriu accesibil tuturor vârstelor, dar şi autentic, reieşind din amalgamul multicolor de stări şi situaţii pe care ni le oferă viaţa. Un teatru clasic, cu viziuni contemporane în deplinul sens al sintagmei.
Fiecare spectacol îşi are propria individualitate şi este conceput cu ambiţie de echipă, iar scenografia spectacolelor este o axă reprezentativă a Teatrului, marcând o stilistică şi o estetică nonconformistă şi personalizată.
TGA pledează pentru excluderea stereotipurilor din arta teatrală, este deschis pentru experimente teatrale curajoase de maximă actualitate.
Spectacolele TGA sunt premiate la festivaluri, nominalizate la „Gala UNITEM”, unele dintre ele transmise Companiei Publice Teleradio-Moldova (TRM) pentru difuzare la micile ecrane.

Centrul de Cultură și Artă „Ginta Latină”/Teatrul fără nume

Istoria creării:

Teatrul Republican pentru Copii şi Tineret a fost creat la 1 august 1989 de către marele om de teatru din Republica Moldova – Ion Sandri Şcurea. Din februarie 2018, teatrul se redenumește “Teatrul Fără Nume” și face parte din Centrul de Cultură și Artă “Ginta Latină”.

Ideea de a redenumi teatrul îi aparține regizorului șef, Mihai Țărnă. Prin această schimbare, teatrul și-a oferit șansa la o nouă viață și o nouă modalitate de comunicare cu spectatorul. 

„Odată intrat în teatru, îți abandonezi numele și ai la dispoziție două ore pentru a fi un om fără nume, sau pentru a deveni altcineva. Noi alegem pur și simplu să fim. Nu intrăm în evidență, ci în amintire”…

Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”

Fondat tocmai în octombrie 1945, imediat după cel de-al II Război Mondial, teatrul Republican de Păpuşi „Licurici” rămâne a fi un centru cultural de excepţie, care prezintă spectacole pentru toate vîrstele. Teatrul şi-a început activitatea cu spectacolul «Foişorul» de S. Marşak, în cadrul relaţiilor culturale moldo-ruso-ucrainene, stabilite imediat după război.
Profesionalismul şi frumoasele tradiţii spirituale atrag anual în sala sa circa 100 mii spectatori, prezentînd peste 500 de spectacole – atît în ţară cît şi peste hotare. Timp de 75 ani, teatrul a montat peste 300 spectacole după cele mai renumite basme de H. – Ch. Andersen, Fratii Grimm, Carllo Collodi, A. de S. Exupery, J. Rodari, A. S. Puskin, N. V. Gogol, Mihai Eminescu, Ion Creangă. Se bucură de succes şi operele dramaturgilor moldoveni contemporani ca P. Cărare, Gh. Urschi, E. Plugaru, V. Grosu, L. Sobietschy, A. Strîmbeanu, I. Filip, V. Boldisor, Gr. Vieru.
În Teatru activează cu succes doua trupe – trupa de limbă română şi trupa de limbă rusă. Unele spectacole sunt traduse și în italiană, germană, spaniolă, franceză.
„Licurici” a educat generaţii întregi de tineri spectatori, cu valori importante omenești – binele, frumosul, sinceritatea. Papuşile de la „Licurici” spun povesti adevărate, purtînd de mină spectatorul prin lumea fermecată a basmului şi ficţiunii. Copiii şi vîrstnicii au admirat si aplaudat papusi de toate tipurile, umbre vii și măsti fermecatoare.
Directorul artistic, actorul și regizorul Titus Jucov, timp de 38 de ani s-a aflat la cârma teatrului, montând dramaturgie natională și universală, construind o imagine inedită colectivului său de creaţie.

Teatrul dramatic rus de stat „A.P.Cehov”

A fost înființat la 5 noiembrie 1934 la Tiraspol.
Primul spectacol montat a fost „Ura” de S.Ialțev. În 1940 teatrul a fost mutat la Chișinău, unde în același an a prezentat spectacolul „Descătușarea”, de B.Lavreniov. În timpul celui de-al II Război Mondial teatrul a fost evacuat în Turcmenia, unde a montat spectacolele „Oamenii ruși” de C.Simonov, „Partizanii în stepele Ucrainei” de A.Corneiciuc, „Mașenica” de A.Afinoghenov, „Vinovați fără vină” de A.Ostrovskii, etc.
Reîntors în anul 1944 la Chișinău, teatrul montează piese din dramaturgia rusă clasică și contemporană.
Spectacole originale au fost montate după operele dramaturgilor moldoveni: „Cînd se coace poama” de P.Darienco (1960), „Izvorul frăției” de L.Corneanu (1964), „Și sub cerul acela…” de A.Busuioc (1980), „Anul morții – anul nemuririi” de I.Druță (1982), „Badea Cozma” după G.Malarciuc (1984).
Începînd cu 1985 în calitate de regizor-șef al teatrului a activat și regretatul Veniamin Apostol, maestru emerit al artei din RSS Moldovenești. Teatrul a întreprins numeroase turnee la Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Breansc, Krasnodar, Stavropol, spectacolele sale fiind înalt apreciate de publicul spectator.

Teatrul dramatic municipal de „Pe strada Trandafirilor”

Teatrul dramatic rus a fost fondat în anul 1978 la Chișinău ca un teatru-studiou. În repertoriul teatrului se regăsesc piese contemporane ale dramaturgilor ruşi și europeni. Teatrul a fost remarcat şi îndrăgit de spectatori datorită repertoriului original şi unor actori tineri și talentați. Mulți dintre actorii de performanță ai teatrului au plecat pe parcursul anilor 1990 la diverse instituții teatrale din Rusia.
Timp de 30 de ani pe scena teatrului au fost montate peste 150 de spectacole din dramaturgia rusă şi universală. In 1995 Iurii Harmelin fondează Liceul municipal teatral, care devine un leagăn al tinerelor talente.
Cea de-a 33 stagiune teatrală (2010-2011) a început, din păcate, deja fără renumita actriţă – artistă a poporului Eugenia Todoraşco, care a jucat pe scena teatrului șapte ani la rând..
Teatrul dramatic municipal de „Pe strada Trandafirilor” este organizatorul Festivalului internaţional al teatrelor de cameră şi spectacolelor de forme mici „Moldfest.Rampa.Ru”. Prima ediţie a Festivalului a avut loc în noiembrie 2009, întrunind 15 teatre din Moldova, România, Ucraina, Rusia, Belarus, Israel și Germania.
În 2020, Guvernul Republicii Moldova a aprobat decizia ca Teatrul Dramatic „S Ulițî Roz”/„Pe strada Trandafirilor” să poarte numele fondatorului său Iurie Harmelin.

Palatul Naţional „Nicolae Sulac”

Este o locație de concerte și festivaluri din centrul Chișinăului. Construcția Palatului a fost finalizată în 1972 și atunci a fost numit Sala de Sesiuni, aici organizându-se spectacole de teatru și divertisment. A fost redenumit în cinstea cântărețului de muzică populară Nicolae Sulac (1936 -2003)